Vrei să faci ceva pro-viață, să-ți păstrezi credința, să studiezi la Medicină și te gândești că nu ai cum să le dezvolți pe toate acestea în același timp? Mărturia Anastasiei Chirvasă arată că acest drum este posibil pentru oricine dorește să facă binele, muncește pentru asta și nu renunță pe parcurs.

Anastasia e studentă în anul V la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași și secretar al Asociației Studenți pentru viață Iași. În ultimele luni s-a implicat în echipa de organizare a școlilor de vară „Viitorul este pro-viață” și spune că motivația ei de a se implica în sprijinul vieții crește pe măsură ce descoperă mărturiile femeilor care aleg viața și bucuria pe care copiii lor o aduc în lume.

Anastasia, ești studentă la medicină, ești o tânără pro-viață, ești fiică de preot. Cum se intersectează aceste componente în viața ta?

Învățăturile de credință primite de la tatăl meu și convingerile pro-viață stau în spatele deciziei mele de a-mi dedica timpul și efortul ajutorării aproapelui. Informațiile medicale pe care le-am acumulat până acum pe parcursul facultății îmi oferă posibilitatea să transform ajutorul meu într-o soluție concretă pentru cei aflați în suferință. Cred că cel mai important este că aceste trei elemente au contribuit semnificativ la modul în care privesc viața ca fiind darul cu cea mai mare valoare.

Ce a cântărit cel mai mult în formarea ta sufletească și spirituală?

Faptul că am crescut într-un mediu creștin. Când un copil învață de mic valorile creștine care, de fapt, sunt valori morale, pornește de la o bază foarte solidă. Apoi are nevoie de un grup de prieteni cu care să împărtășească aceste valori astfel încât să și le întărească. Iar în cazul meu așa a fost.

Care au fost modelele care te-au inspirat de-a lungul timpului?

Principalul meu model a fost tata, care la rândul lui l-a avut model pe bunicul. Familia tatălui meu fost una numeroasă. A avut de suferit în timpul regimului comunist pentru dreapta credință. Dar acele momente dificile au fost un prilej de a-și întări valorile. Tată și bunicul au fost înzestrați de Dumnezeu cu o conștiință foarte puternică pe care am luat-o ca exemplu. De la tata am primit cele mai valoroase lecții de viață și sfaturi în situațiile dificile.

De ce ești pro-viață și ce te motivează să te implici în activități de voluntariat pro-viață?

Sunt pro-viață deoarece cred în umanitatea și în potențialul unui copil chiar și înainte de naștere. Dacă ne propunem să realizăm un lucru avem nevoie de o perioada de pregătire. Tot așa un copil nenăscut are nevoie de cele 9 luni de viață intrauterină pentru a fi gata de venirea să pe lume. Dar asta nu îi contestă umanitatea. Statutul de ființă umană nu depinde de vârstă sau de locul în care ne aflăm într-un anumit moment. Fiecare om are un potențial incredibil de a se dezvolta în funcție de talanții sau talentele pe care le-a primit, iar acestea le-a oferit Dumnezeu omului în momentul conceperii. Odată ce am realizat importanța problematicii pro-viață și actualitatea crizei de sarcină mi-am dorit să mă implic din ce în ce mai mult în activități pro-viață. Iar această motivație crește cu fiecare mărturie a unei crize de sarcină cu final fericit pe care o aud când privesc copilul a cărui viață putea fi întreruptă.

Ce rol are credința în viața ta?

Este izvorul meu de sens și putere. Nu pot concepe viața fără sens, iar viața fără Dumnezeu nu are sens. În viață sunt multe, foarte multe momente frumoase, dar sunt și încercări atât pentru noi, cât și pentru cei din jurul nostru. Avem nevoie de puterea pe care ne-o dau doar credința, nădejdea și dragostea. Faptul că mă pregătesc să devin medic mi-a oferit multe momente care m-au întărit în credință și mi-au demonstrat că nu Dumnezeu are nevoie de noi, ci noi de Dumnezeu.

Ai putea să povestești un moment dificil din viață în care sprijinul celorlalți a contat foarte mult?

În primii ani de facultate mi-a fost foarte dificil să mă obișnuiesc să văd zilnic atât de multă suferință. În acea perioada a contat foarte mult sprijinul grupului de prieteni care îmi erau și colegi pentru că eram cu toții încercați de aceleași sentimente și gânduri, dar faptul că discutăm despre ele a fost un real ajutor.

Ce te bucură cel mai mult?

Momentele petrecute împreună cu fratele meu. Deși între noi este o diferență mare de vârstă, el este cea mai importantă persoană din viața mea, iar inocența specifică copilăriei pe care o văd în ochii lui îmi aduce întotdeauna un moment de liniște. Și arta. În special pictura și arhitectura în stil baroc.

Ce gânduri ai pentru tinerii care sunt pro-viață, dar încă nu au curajul să vorbească public despre convingerile lor?

În primul rând, le-aș spune că a fi curajos este o virtute. Când simt că îmi lipsește curajul, mă rog Sfântului Gheorghe și îi indemn și pe ei să o facă. Apoi le-aș propune să analizăm scenariile posibile. Ce se poate întâmpla dacă îți expui public viziunea pro-viață? În cel mai rău caz, cei care te vor asculta vor spune că nu sunt de acord cu ține, poate își vor argumenta opinia și veți începe o dezbatere pe tema asta. Atâta timp cât discuția se păstrează în limitele decenței, ce ai reușit să faci până acum a fost să aduci în atenția publică un subiect de importanță și actualitate prea puțin dezbătut. Poate unii vor auzi pentru prima dată despre el și argumentele care te-au convins pe tine să fii pro-viață. În cel mai bun caz, cei din jurul tău își vor da seama că îți împărtășesc ideile și va fi momentul în care vor deveni și ei pro-viață. Iar din propria experiență îți spun că mulți tineri împărtășesc valori pro-viață, dar fie nu știu acest lucru, fie au fost păcăliți de câteva fraze pro-alegere care sună frumos. Eu văd doar avantaje.

Ce transmiți tinerelor care trec printr-o criză de sarcină și se gândesc că copilul ar putea fi o piedică în viitorul lor?

Nouă, oamenilor, ne place să ne facem planuri, să trăim în viitor și suntem rigizi când vine vorba de schimbare. Venirea pe lume a unui copil aduce o schimbare foarte mare inclusiv când sarcina este dorită. Aș încuraja-o să accepte schimbarea, să o privească ca pe un nou început, că pe o șansă spre o viață presărată cu iubire necondiționată. Și i-aș transmite că există oameni dispuși să o ajute și să o susțină indiferent de cât de greu va fi la un moment dat.

Text scris pentru rubrica #vinereaproviață de la Basilica.