Nimeni nu dorește să audă un diagnostic sever pentru un membru al familiei. Cu atât mai mult o femeie însărcinată și un tată pentru copilul lor. În astfel de cazuri, adesea se recomandă avortul terapeutic, adică curmarea vieții copilului pe motivul afecțiunii pe care o are.
De fapt nașterea copilului deschide porțile pentru a face mult bine. Exemplul de mai jos arată cum poți înfrunta propria durere fără să faci rău copilului, ci transformându-o în prilej pentru a face mult binele.
O femeie însărcinată din SUA, care știa că pruncul nu va trăi foarte mult după naștere, a ales alături de soțul ei să nu facă avort terapeutic, ci să nască copilul, să îl boteze, să se bucure de cele trei ore petrecute cu el, să îl înmormânteze și să își doneze apoi laptele matern pentru alții copiii născuţi prematur.
Sierra și soțul ei, Lee, sunt un exemplu excepțional de dragoste, înțelepciune și jertfelnicie!
Sierra Strangfeld din Wisconsin era însărcinată în 20 de săptămâni când copilul ei nenăscut a fost diagnosticat cu trisomia 18 sau sindromul Edwards. Această malformaţie cromozomială deformează părţi ale corpului şi ale organelor. Un nou-născut cu asemenea malformaţie trăieşte, în majoritatea cazurilor, mai puţin de 24 de ore. Doctorii au propus avortul terapeutic.
Dar Sierra a ales să nască copilul.
„Nu s-a pus problema unui avort. Am vrut să facem cunoştinţă cu nepreţuitul nostru dar de la Dumnezeu şi să-l tratăm ca pe un bebeluş cu care am fost binecuvântaţi”, a povestit mama.
Pe 5 septembrie 2-19, cu două luni înainte de data când ar fi trebuit să se nască, părinții au aflat că este posibil ca bebelușul să moară într-o săptămână sau două, în uter. În plus, doctorul au insistat să nu facă cezariană, ci avort indus, pentru că cezariana era riscantă pentru Sierra și nici nu exista siguranța că Samuel se va naște viu.
Sierra s-a uitat întâi la soțul său Lee, apoi la doctor și i-a spus acestuia imediat: „Dacă cezariana înseamnă o șansă mai mare ca să îl întâlnesc în viață pe copil, aceasta este ceea ce vreau.”
Au mers acasă, pentru a se pregăti. Soțul i-a făcut ultima fotografie însărcinată.
A doua zi la spital au întâlnit pastorul pe care îl chemase bunicul Sierrei pentru a fi de față. Le-a citit o rugăciune. „Știam că am nevoie de Dumnezeu în acele momente mai mult decât am avut vreodată”, a scris ea.
Copilul a fost născut prematur și a trăit trei ore alături de părinții săi.
„O singură dată mi-a părăsit brațele, când a trebuit să i se pună un tub cu oxigen”, a spus Sierra.
„L-am lipit de trupul meu și ritmul cardiac și nivelul de oxigen i-au crescut imediat. Era ca și cum ar fi știut că este cu mama lui. Am petrecut acele trei ore privind fiecare detaliu al corpului său minuscul. Orele acelea se simțeau ca minute.
Copilul a fost botezat. Sierra: „Nu știu dacă am simțit vreodată dragostea Mântuitorului și a Părintelui Ceresc așa de aproape de mine ca în acele momente.”
După botez, starea de sănătate s-a deteriorat și Samuel a plecat din viața aceasta.
Postarea deosebit de emoționată pe care a scris-o atunci (partea 1, partea 2) se încheie astfel:
„Promit că într-o bună zi voi alege bucuria. Samuel nu a fost niciodată un erou al orașului natal și majoritatea oamenilor nu l-au întâlnit, dar mă voi asigura că lumea va cunoaște numele lui Samuel.
Vom spune tuturor despre Trisomia 18 – dorim ca toată lumea să știe despre asta și dorim ca toată lumea să-și amintească de Samuel.
Am făcut parte din statistica Trisomiei 18: 1 din 6.000. Șansele ca noi să cunoaștem personal cineva care va trece prin asta sunt foarte mici.
95% dintre acești bebeluși mor la naștere sau prin avort spontan. Dar noi am învins statistica și ne-am adus copilul în lume în viață, chiar dacă a fost pentru o perioadă scurtă de timp.
Suntem recunoscători că Dumnezeu l-a adus pe Samuel în viețile noastre. Acum am o cicatrice care să-mi amintească zilnic de el. Nu este un lucru pe care nu l-aș fi îndurat pentru Samuel. El ne-a schimbat pentru totdeauna viața.”
Sierra: „Așa că te voi purta în brațe, în timp ce inima ta bate aici. Te voi purta mult dincolo de leagănul gol, în anii care vin. Te voi purta toată viața mea și Îl voi lăuda pe Cel care m-a ales pe mine ca să te port.”
În scurta perioadă a celor trei ore petrecute cu Samuel în viață, Sierra a decis să-și pompeze laptele și să-l doneze unei bănci de lapte matern aflată la terapia intensivă pentru nou-născuți, pentru a ajuta alte mame cu copii născuți prematur, ca o moștenire pe care o lasă în urma sa micul Samuel.
A inspirat-o în această decizie și faptul că primul său copil, o fiică, Porter, a fost hrănită mai mult de jumătate de an cu lapte matern donat.
„A fost ceva ce puteam controla. Nu am putut controla diagnosticul lui Samuel. Nu i-am putut controla viața sau moartea, dar am putut controla ceea ce am făcut.
Nu i-am putut salva viaţa bebeluşului meu. Dar, donând lapte matern, pot salva vieţile altor bebeluşi”, a scrie Sierra.
Femeia și-a pompat laptele timp de 63 de zile și l-a congelat în recipiente speciale pentru a-l dona.
Apoi, în ziua în care ar fi trebuit să se nască Samuel, a mers și a donat tot laptele.
„Pomparea nu este ceva ușor. Este greu. Mintal și fizic. Și este și mai greu atunci când nu ai un copil.
Au fost momente în care eram supărată întrebându-mă de ce aveam lapte dacă nu aveam niciun copil pe care să îl hrănesc? De ce mă trezeam în miez de noapte pentru asta? Dar cealaltă parte din mine simțea că este singurul lucru care mă conectează cu Samuel aici, pe Pământ. Sper că este mândru de mine!
M-am pompat 63 de zile după nașterea lui.
Și astăzi, la data la care ar fi trebuit să se nască, am donat laptele pentru banca de lapte de la terapie intensivă pentru copii nou-născuți pentru prima și ultima dată. Mersul pe holurile spitalului a fost un alt pas al vindecării mele. Știu (pentru că l-am simțit) că Samuel era acolo cu mine.”
În postarea de după moartea lui Samuel, Sierra a pus și cuvintele: „Promit că lumea va auzi de numele lui Samuel”.
Postările ei pe Facebook au devenit virale, numărul comentariilor fiind de 2.700. Foarte mulți oameni au fost astfel motivați să aibă reacții cu sens în fața evenimentelor dificile și dureroase din viața lor.
Cu sprijinul fratelui său, Sierra a creat o linie de haine în memoria fiului Samuel. Pe toate hainele scrie: „Dragostea nu numără cromozomii”. Veniturile obținute din vânzarea hainelor le folosește pentru un ong pe care l-a creat, „Smiles for Samuel”, destinat promovării informațiilor despre Trisomia 18 și sprijinirii părinților și copiilor afectați de acest sindrom.
Într-o altă postare în care descrie greutatea perioadei de după pierderea lui Samuel, Sierra a explicat cum au ales numele copilului. S-au inspirat din versetele de la 1 Regi 1:27, în care se arată rugăciunea mamei profetului Samuel pentru copilul ei: „Pentru acest copil m-am rugat eu şi Domnul mi-a plinit cererea ce am cerut de la Dânsul.” Abia după nașterea și moartea copilului, Sierra a citit versetul care urmează: „Şi acum eu îl dau Domnului pentru toate zilele vieţii lui, să slujească Domnului” (1 Regi 1:28). Și-a dat seama că „nu am fi putut alege un nume mai bun pentru copil”.
În toate aceste momente, Sierra a fost sprijinită total de soț și de părinții ei.
Copiii cu Trisomia 18 sau Sindromul Edwards au trei copii ale cromozomului 18, în loc de două copii, aşa cum este normal. Acest cromozom în plus este letal pentru majoritatea celor care au acest sindrom. Din păcate, foarte adesea se recomandă avortarea acestor copii. Dar acest caz arată cum ei pot fi prilej de bucurie și bine nu doar pentru părinți lor, ci și pentru alți copii și pentru părinții acestora.
Prin dragostea, înțelepciunea și jertfa părinților lui, Samuel, considerat de susținătorii eugeniei ca nedemn de viață, a adus bucurie și sens. Părinți model de urmat!
Sursă: Gossiponthis
