E un moment dificil pentru societatea românească și, la fel ca în alte situații similare, am ezitat ceva timp până să-mi public opinia. Principalul motiv e cel pe care l-am invocat și în alte dăți: societatea este extrem de divizată și nu-mi doresc să accentuez și mai mult rupturile dintre oameni și consecințele tragice ale acestor rupturi. Sunt conștientă că e posibil ca abordarea mea să dezamăgească oameni din diferite părți ale spectrului opiniilor politice, însă aleg să spun ce cred pentru cei care caută să evite ambele extreme, stângă și dreaptă (folosesc identificările stânga și dreapta așa cum se identifică stânga și dreapta din punct de vedere al științelor politice, nu cu etichetările eronate de la noi).

Cred că e vital să ne păstrăm rațiunea, echilibrul, capacitatea de dialog și cooperare. Cred că avem nevoie de dragoste, responsabilitate și de oameni preocupați concret de construcția unui viitor mai bun pentru România. Cred că fiecare discurs, de extremă-dreaptă sau de extremă-stângă, precum și nivelul uriaș de agresivitate și ură din societate riscă să ducă mulți români pe un drum al radicalizării extreme, din care nu se vor opri curând.
Știm cu toții că drumul spre iad este pavat cu intenții bune, dar asta nu ne oprește să aruncăm cu pietre spre cealaltă parte, sporind astfel tensiunile și radicalizarea.

Dacă părțile vor continua să se demoleze reciproc, unitatea pe care o vom serba pe 1 decembrie va fi unitatea noastră versus unitate lor. Mi-a spus cineva că un grup de 5.000 de persoane, construit în ani de zile, s-a spart în două grupuri pe criteriul raportării la turul 1.

Uitați-vă la ce au trăit americanii în ultimele două campanii electorale și la prăpastia de netrecut, căscată de mulți ani între o parte dintre republicani și o parte dintre democrați.

Știu, fiecare parte are propriile argumente, fiecare crede că propria poziție va salva viitorul, democrația, libertatea, poporul, țară, copiii, femeile, familia și tot ce ne dorim cu toții să fie ocrotit în viitor; dar semenii noștri de altă opinie politică sunt parte a viitorului, democrației, libertății, poporului, țării, copiilor, femeilor, familiilor! A-i învinge? A-i anula? A-i nega? Nu sunt soluții. Dacă îi vom convinge, bine, dacă nu, ne vom supune cu toții votului majorității – asta este societatea actuală și nu există în prezent un consens în a o schimba.

Nu e prima dată când România trece printr-un val de revoltă. Nu e prima dată când se spune că schimbarea depinde de proteste, de revolte, de reacții radicale, că trebuie dat jos un om sau altul, o instituție sau alta.
Uităm repede schimbările din trecut făcute cu valuri de revoltă și lecțiile lor. 1996. 2000. 2004. Ca să nu le spun decât pe cele ceva mai vechi. Și mai ales Colectivul.

După incendiul de la clubul Colectiv, am făcut voluntariat câteva luni, parte a efortului de a ajuta. A fost o echipă de zeci de tineri. Am încercat să fim alături de victime și de familiile lor.
Fiind aproape de cei direct afectați, am observat zi de zi cum s-a format atunci un val de ură extrem, care a încercat să demoleze ce i-a ieșit în cale. Ce a rămas din el? Ce s-a rezolvat? A creat aceleași emoții, frici, radicalizări și reacții puternice. După câțiva ani, a dispărut. Imaginile de la parastasul de anul acesta, din fața clubului, au arătat singurele lucruri concrete, reale, care au rămas după 9 ani: durerea părinților, dragostea și sprijinul primit atunci și, în puține cazuri, și în anii ce au urmat, și rugăciunea pentru victime.

Și valurile create acum se vor sparge. Dar vor rămâne rănile pe care ni le-am creat unii altora, divizarea, neîncrederea, rupturile.
Nu avem nevoie de mai multă extremă stângă și de mai multă extremă-dreaptă. Avem nevoie de oameni echilibrați, cu viziuni apropiate de centru, de stânga sau de dreapta, fiecare cum simte. Oameni care înțeleg că viitorul se construiește cu efort, cu responsabilitate, cu conștiința respectării și sprijinirii semenilor.

P. S. Curg mii de postări pe rețelele sociale despre renumărarea voturilor, sporind divizarea între oameni. Pentru acum e târziu, dar în viitor se poate legifera o soluție elementară – în unele state din SUA voturile sunt renumărate automat dacă diferențele relevante într-un proces electoral sunt sub un prag, de obicei de 1% sau 0,5%. Sursă: https://www.ncsl.org/elections-and-campaigns/election-recounts