Să ți se spună că avortul te va face puternică, să crezi asta și să faci avort, rezultatul să fie o depresie foarte severă, alcoolism și afecțiuni psihice, dezgust față de sine până la a considera că nu meriți să mai ai copii, tentativă de sinucidere. Așa arată drama vieții lui Patti J. Smith – pe care a povestit-o pentru a preveni alte femei să nu creadă că avortul le face mai puternice și să treacă prin ce a trecut ea.
Mulțumim lui Patti pentru curajul de a scrie lucruri atât de dureroase și de personale și pentru noblețea de suflet cu care vrea să ajute alte femei! Mărturii precum a ei ne întăresc în efortul nostru de a sprijini femeile să evite anii întregi de suferințe.
În 16 august vom deschide Centrul Sf. Elena pentru a ajuta cât mai multe femei să nu treacă prin ce a trecut Patti. Prin sprijinul oferit de acest centru, în fiecare an 1500 de femei vor putea să se bucure de nașterea copilului. Sprijină și tu campania „Redăm speranță pentru amândoi”! Până acum s-au strâns 99% din fondurile necesare.
Modalități prin care poți sprijini deschiderea Centrului Sf. Elena:
- Setează o donație lunară recurentă de 10 RON/3€/3$ în conturile de mai jos:
Asociația pentru sprijinirea femeii însărcinate și a familiei
Cod fiscal: 36913780
Conturi:
RO79RNCB0082153361040001 LEI
RO52RNCB0082153361040002 EURO
RO25RNCB0082153361040003 USD - Donează-ți ziua de naștere pentru deschiderea noului centru prin platforma Galantom: https://centrulalexandra.galantom.ro/event-projects/view?id=2685;
- Donează cu cardul prin aplicați Mobilpay, dând click pe acest link: https://secure.mobilpay.ro/buy-product/1ataq5er
- Donează prin Paypal folosind acest link: http://paypal.me/centrulalexandra
Patti J. Smith: „După două avorturi și legarea trompelor, eram la pământ. Știu că avortul nu te face mai puternică”
În calitate de activistă pro-viață, am văzut femei tinere care intrau în clinicele de avort și am plâns, știind că atunci când vor ieși ele nu vor mai fi aceleași. Poate nu se întâmplă imediat, dar inevitabil apare o schimbare. Pe măsură ce crește golul lăsat în inimă de copilul pierdut pentru totdeauna, sufletul se întunecă și speranța începe să se evapore.
De unde știu? Am trecut prin asta. De două ori. La scurtă vreme după decizia Roe v. Wade, care dădea mână liberă la avorturi, am făcut primul avort. Eram o feministă de stânga înrăită, preocupată de carieră. Am crezut retorica mincinoasă care spune despre avort că este o sursă de putere – puterea de a alege ce se întâmplă cu propriul meu corp.
În ceea ce numesc acum „cele mai întunecate zile din viața mea” (după avort), am făcut alegeri foarte proaste… multe dintre ele alimentate de „cel mai bun prieten”, alcoolul. Beția a fost modul prin care am încercat să-mi maschez toate emoțiile, în special vina și rușinea simțite după avorturile făcute.
Toate acestea au condus atunci la multe pierderi: relații (inclusiv două căsătorii), respectul familiei, al prietenilor mei și o carieră de succes în guvern. Dar cea mai grea a fost pierderea fertilității. Dintre toate, aceasta a fost cea care a avut cel mai mare impact asupra mea.
Gândiți-vă că, la 30 de ani, am convins un medic să-mi lege trompele uterine. M-am mințit spunând că nu vreau să am copii, dar adevărul era că am simțit că nu merit să am niciun copil. Vina și rușinea că mi-am ucis cei doi copii prețioși m-au făcut să renunț la fertilitate.
Am ajuns o femeie lipsită de sens, alcoolică și stearpă – pentru că am crezut că avortul mă va face mai puternică.
În cele din urmă, am atins chiar și pragul cel mai de jos, al sinuciderii, și am ajuns într-un spital de boli mentale. Când am intrat acolo, psihiatrul m-a întrebat de ce vreau să mor și, pentru prima dată după decenii, am spus adevărul. Eram deja moartă pe dinăuntru și voiam să termin cu totul. Prin terapie și dezalcoolizare, mintea mea a început să se limpezească, dar mă simțeam încă pustie și așa am rămas mulți ani… chiar dacă am continuat terapia și nu am mai băut.
Abia când am început să merg la biserică și am auzit o femeie vorbind despre modul în care avortul i-a afectat viața, am reușit să înțeleg ce mi se întâmplă. Încă mai purtam regretul și rușinea avorturilor mele, jeleam moartea bebelușilor mei și pierderea fertilității.
Am participat la un retreat și, după mult timp, am putut să conștientizez ceea ce făcusem și să înțeleg în sfârșit de ce mi-am sabotat atât de mult viața, de ce inima mea era sfâșiată. După aceea m-am simțit din nou aproape întreagă. Bucățile inimii mele au fost puse iar împreună prin recunoașterea faptului că bebelușii mei au existat și prin primirea lor în viața mea, dar avorturile făcute încă mă bântuie și probabil așa va fi mereu. De asemenea, am ales să văd legarea trompelor uterine ca pe o binecuvântare datorită fiului pe care l-am adoptat după aceasta. Însă gândul că nu voi mai putea avea niciodată experiența purtării unui copil în pântece și a nașterii lui mă doare și acum.
Nu pot da timpul înapoi. Tot ce pot face este să vorbesc și să fac cunoscut un lucru foarte clar: avortul nu face nici pe departe o femeie mai puternică. Din contră, avortul o face mai slabă! Avortul îți ia puterea interioară și o înlocuiește cu ani de vinovăție, de rușine, de dezgust față de sine. De aceea vreau să previn ca și alții să treacă prin așa ceva.
Patti J. Smith este director asistent al Ministerului vindecării Speranța lui Rachel și coordonator regional al Asociației ACTheals
Adaptare după Patti J. Smith, After two abortions and a tubal ligation, I hit rock bottom. I know abortion isn’t empowering, Live Action
