Campania „Redăm speranță pentru amândoi” a ajuns la final. În ceva mai mult de 30 de zile, sute de români de pretutindeni și-au unit inimile pentru a ajuta alte inimi să bată și să se bucure de viață. Așa s-au strâns cei 100.000 RON necesari pentru deschiderea Centrului de consiliere și informare pentru femeile în criză de sarcină „Sfânta Împărăteasă Elena” și funcționarea lui până la 31 octombrie 2020.

Suntem foarte emoționați văzând dragostea pe care o aveți pentru femeile în criză de sarcină și pentru copiii lor! Vă mulțumim din suflet tuturor celor care ne-ați sprijinit, celor care v-ați rugat, celor care ați trimis o încurajare și un gând bun.

100.000 RON este cea mai mare sumă strânsă pentru un centru de acest tip într-o campanie publică. E mult, e puțin?

Pentru a răspunde la această întrebare, de fapt pentru a răspunde la întrebarea „Unde suntem cu sprijinirea femeilor în criză de sarcină și a copiilor lor nenăscuți, în România?”, vă invit să citiți interviul de mai jos, cu Peggy Hartshorn, fondatoarea celei mai mari rețele de centre pentru criză de sarcină din SUA, care are și o ramură internațională cu centre afiliate, Heartbeat Internațional. Originalul este postat la: https://lozierinstitute.org/qa-with-the-scholars-life-affirming-care-and-pregnancy-help-centers/

În septembrie 2020 se vor împlini 3 ani de când am invitat-o pe Peggy și a susținut în București un training despre deschiderea și dezvoltarea centrelor pentru femeile în criză de sarcină. Este un om minunat și mă bucur nespus că am avut șansa să o cunosc.

Povestea ei este despre dragoste, adevăr și muncă de 45 de ani până la aproape 1.400 de centre afiliate în SUA și 2.200 de centre afiliate în 50 de țări.

Cum ați ajuns să vă implicați în deschiderea centrelor de criză de sarcină?

Peggy: În 1975, în timp ce lucram în organizația Right to Life, împreună cu soțul meu, Mike, am început să primim în casa noastră tinere în criză de sarcină. Făcând acest lucru, am văzut îndeaproape nevoia disperată ca aceste femei să fie sprijinite să aleagă viața. L-am cunoscut pe unul dintre fondatorii Heartbeat International (care atunci se numea Alternative to Abortion International, sau AAI, fondată în 1971), la o întâlnire a „Right to Life” Convention, în Ohio, în 1978. Am fost uimită să descopăr că o altă ramură a mișcării pro-viață era în plină dezvoltare: centre de criză de sarcină, maternități, agenții de adopție și alte programe de sprijin!

Pe 22 ianuarie 1981 am deschis Pregnancy Decision Health Centers, primul centru de criză de sarcină în Columbus, Ohio, și ne-am afiliat la AAI. M-am alăturat Consiliului Director al AAI în 1986, am devenit președintele acestuia în 1993, iar AAI a devenit Heartbeat International, având la început aproximativ 100 de centre afiliate. Heartbeat International are în prezent aproximativ 2.200 de centre afiliate în 50 de țări și aproape 1.400 în SUA. Am trecut de la rolul de președinte la rolul de președinte al consiliului de administrație în 2016.

Cum au evoluat centrele de criză de sarcină în acești zeci de ani, atât în ceea ce privește rețeaua, cât și serviciile? Ce fel de servicii oferă majoritatea centrelor de criză de sarcină astăzi? Cum sunt formați voluntarii și personalul acestora?

Peggy: Multe dintre centrele de criză de sarcină de la sfârșitul anilor 1960 și din anii 1970 au început în cabinetele medicale ale medicilor pro-viață care erau singurii care puteau face testele de sarcină. Asistentele le-au sprijinit și le-au direcționat către resurse comunitare. Munca aceasta era considerată „intervenție de criză”, cu presupunerea că, odată ce femeia era împăcată în privința sarcinii și avortul era exclus, ea ar putea reveni la sistemul său de suport și la viața „normală”. Modelul inițial a fost oferirea testelor de criză de sarcină, consilierea în criză de sarcină și recomandări pentru sprijin în comunitate.

Revoluția sexuală, înmulțirea ITS-urilor (infecții cu transmitere sexuală), dezintegrarea treptată a unității familiale, efectele fizice și psihologice ale avortului asupra femeilor și bărbaților, răspândirea adicțiilor, pierderea valorilor religioase, și alți factori care țin de degenerarea culturală au schimbat modul în care se oferă sprijinul în criza de sarcină și au făcut ca serviciile să fie mai diverse și toate să fie orientate către nevoile comunității (rural, oraș mic, suburban, metropolitan).

Începând cu 1980, la cele trei componente inițiale din centrele pentru criza de sarcină, au început să adauge servicii mai specializate, uneori pe termen lung, pentru a schimba în bine viețile femeilor în criză de sarcină și a salva vieți. Majoritatea centrelor de astăzi oferă o varietate de cursuri de parenting (pentru bărbați și femei), mentorat, asistență familială, programe de sprijin (pentru a ajuta părinții să aibă acces la educație și produse de îngrijire pentru copii), programe de prevenție cum ar fi educația pentru integritate sexuală în centru și în comunitate, plus programe de consiliere post-avort.

Acuzația de „clinici false” făcută de NARAL în anii ’80 a stimulat viziunea de a deveni „clinici adevărate” în anii ’90. Centrele au început să ofere ecografii gratuite, apoi, în unele cazuri, să ofere servicii medicale suplimentare (testarea pentru ITS, un anumit nivel de îngrijire prenatală, îngrijirea femeilor și îngrijirea fertilității) – un proces care continuă până în zilele noastre. Aproximativ 70 % dintre toate centrele de criză de sarcină de astăzi sunt clinici medicale, care oferă cel puțin ecografii pentru confirmarea sarcinii.

Fondurile federale pentru organizațiile religioase, sub președinții Reagan și George W. Bush, și finanțarea de stat disponibilă acum pentru centrele de criză de sarcină laice (mai ales în Pennsylvania, Texas și Florida), acceptate de unele centre, au stimulat o creștere suplimentară.

Modelul inițial a fost descris ca „umanitar” și „neconfesional”, dar majoritatea centrelor de astăzi includ și componente bazate pe credință și își descriu organizațiile ca fiind creștine, catolice, evanghelice, centrate pe Hristos sau ecumenice. Recent, multe modifică documentele legale pentru a include scopuri religioase (precum și caritabile și educative) care le califică pentru statutul lor nonprofit. Acest lucru trebuie să fie explicit astăzi pentru a ne apăra cu succes dreptul la libertatea de conștiință

Linia de opțiuni a Heartbeat (optionline.org) leagă această rețea diversă, astfel încât ajutorul este disponibil 24 de ore din 24 în câteva secunde prin intermediul unui telefon mobil și se poate face o conexiune către centrele de criză de sarcină aflate oriunde în țară. Există aproximativ 2.400 de centre de criză de sarcină în SUA și 300 de programe de găzduire.

Heartbeat International și celelalte două mari rețele de centre, Care Net și Institutul Național de Avocați pentru Familie și Viață (NIFLA), oferă o formare extinsă. De exemplu, Heartbeat, are conferințe, institute – inclusiv unul pentru pregătirea ecografică a asistenților medicali – formare la fața locului și o Academie on-line cu 3.000 de studenți, care în momentul de față oferă credite pentru formarea continuă și oferă certificarea noastră ca Life Affirming Specialist și CEU pentru asistenți medicali. Avem o multitudine de profesori, mulți cu ani, chiar zeci de ani de experiență directă, inclusiv profesioniști în medicină, drept, educație, asistență socială, consiliere, misiune și management non-profit.

Criticii centrelor de criză de sarcină și cei care promovează avortul acuză adesea centrele de criză de sarcină că înșală femeile și că furnizează informații false, concepute pentru a le constrânge alegerile. Cum răspundeți la aceste tip de reclamații?

Peggy: Fiecare femeie însărcinată merită informații complete și exacte, plus sprijinul de care are nevoie, astfel încât niciodată să nu creadă în mod greșit că avortul este o alegere fără riscuri sau că ar fi singura ei opțiune. Centrele pentru criza de sarcină oferă femeilor acest gen de informații astfel încât, de fapt, ele pot să ia decizii reale și informate. Informațiile despre avort și sarcină furnizate în centrele de criză de sarcină sunt preluate din surse medicale profesioniste. Orice „studii” care pretind altfel sunt deficitare în metodele lor de cercetare. Acestea sunt finanțate și promovate doar de către susținătorii avortului și cei care profită de pe urma avorturilor. Centrele de criză de sarcină respectă și prețuiesc femeile și nu au niciun interes financiar în alegerile acestora.

În unele state au fost adoptate legi care vizează centrele de criză de sarcină și constrâng aceste organizații să fie complici la avort. Astfel de legi au fost adoptate cel mai recent în California și Illinois. Din perspectiva dumneavoastră, în calitate de președinte de lungă durată al Heartbeat International și având în vedere experiența dvs. de lucru în centrele de criză de sarcină, cum afectează aceste legi misiunea centrelor? Dacă aceste legi vor fi aplicate, vor duce la închiderea unor centre?

Peggy: Aceste legi ne pot submina misiunea și ne pot ispiti să acționăm mai mult din frică decât din adevăr, dacă ne distrag de la lucrurile pe care ar trebui să ne concentrăm. Cu toate acestea, provocarea și adversitatea ne pot face și mai puternici și creativi (întrucât atacurile asupra centrelor din anii 1980 au dus la dezvoltarea clinicilor noastre medicale). Dacă pierdem în instanțe, mai degrabă decât să avem închideri directe, este mai probabil ca serviciile pentru femei aflate în situații de risc să fie restricționate, cel puțin pe termen scurt. Cu toate acestea, am câștigat deja procese în instanțele federale de district care ne-au confirmat libertatea de exprimare. Sper că, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu organizații de apărare juridică remarcabile în calitate de parteneri, cu posibilitatea de a fi numiți judecători mai buni la nivel federal, ne vom păstra libertatea religioasă (și deci drepturi de conștiință), iar centrele de criză de sarcină vor ieși din asta mai inteligente, mai puternice, mai unite, mai angajate și mai eficiente.

De ce sunteți pro-viață? Dacă ați avea 60 de secunde să explicați cuiva de ce ați făcut munca pe care ați făcut-o de-a lungul carierei dvs., ce ați spune?

Peggy: Cred profund în valoarea intrinsecă a fiecărei ființe umane făcute după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Cred profund în păstrarea principiilor fondatoare ale țării noastre: că există anumite drepturi inalienabile, iar printre acestea se află dreptul la viață. Practic, cred ceea ce unul dintre fondatorii Heartbeat, un supraviețuitor al Germaniei naziste, spunea deseori: „Dacă nu suntem împotriva avortului, suntem împotriva propriei noastre supraviețuiri.” Cred că suntem chemați să apărăm ceea ce ne este cel mai drag și, dacă este posibil, să-l transmitem generațiilor viitoare. Cred că această lucrare face parte din planul lui Dumnezeu de a-și aduce Biserica împreună și de a dărui adevărul Său, în dragoste, într-o lume rănită și, pe măsură ce aceasta se realizează, este o bucurie să vedem vieți salvate, schimbate și restaurate.

Dr. Margaret H. „Peggy” Hartshorn a ocupat funcția de președinte al Heartbeat International între 1993 și 2016 iar acum este președintele consiliului de administrație al organizației. Sub conducerea ei, Heartbeat a devenit cea mai mare rețea de centre de criză de sarcină din lume, având peste 2000 de organizații afiliate în 48 de țări de pe 6 continente: centre de criză de sarcină, clinici medicale, maternități, agenții de adopție și programe de recuperare post-avort. Astăzi, Peggy călătorește și împărtășește experiența ei practică legată de centrele de criză de sarcină. În acest interviu, ea vorbește despre experiența ei îndelungată în gestionarea unei rețele de centre de criză de sarcină,atât în Statele Unite, cât și în străinătate.

Sursă: Centrul Sf. Alexandra