Adaptare de Iuliana Pîrvu, după Cassy Fiano-Chesser: Heartbroken post-abortive woman says if she had felt supported, she might have chosen life, Live Action

O femeie a făcut o mărturie impresionantă pe un site dedicat femeilor care vor să împărtășească din experiențele lor de viață. Aceasta a scris despre faptul că a fost constrânsă să facă avort și despre regretul pe care îl simte. Ea a explicat cum a ajuns să facă avort și a mărturisit că și în prezent trăiește aceeași durere de atunci.

Freyja, al cărei nume de familie a rămas anonim, a spus că avea 27 de ani și se afla în vacanță într-o țară străină, când și-a dat seama că este însărcinată, chiar dacă folosise mijloace contraceptive. Ea mărturisește care au fost stările ei atunci:

„M-am simțit copleșită, cuprinsă de teamă și neliniște. Primul meu gând a fost: ce voi face? Desigur, mai întâi, am decis să o sun pe mama și să îi spun veștile. Era furioasă și mi-a spus că trebuie să rezolv singură această situație.”

Prietenul Freyjei a fost sprijinitor cu privire la copil, dar nu se întâlniseră de mult timp, și ea avea să se întoarcă acasă abia peste o lună. Ca și cum toate acestea nu erau de ajuns, Freyja a fost diagnosticată cu hiperemesis gravidarum, o afecțiune care se manifestă prin stări de rău și grețuri matinale în timpul sarcinii.

Încercând să-și scoată din minte faptul că este însărcinată, Freyja a decis, în cele din urmă, să facă o programare la o clinică de avorturi. Însă, după ce a făcut programarea, ea s-a răzgândit. S-a gândit că ar fi mai bine să facă avortul în țara natală, întrucât în țara în care se afla în vacanță avortul era ilegal. Era confuză:

„Mama mea a fost complet împotriva deciziei mele de a păstra copilul. Ea a spus că nu ne putem permite asta, pentru că locuiam cu chirie și aveam salarii mici. Dacă păstram copilul, mi-a spus că va trebui să plec și să fiu o mamă singură, că ea nu mă va ajuta. Mă așteptam la acest răspuns de la ea, dar privind acum înapoi simt că puțin sprijin din partea ei ar fi putut schimba decizia mea.”

La nouă săptămâni de sarcină, Freyja a făcut un avort chirurgical. Cea mai frecventă procedură de avort în această perioadă este avortul chirurgical prin aspirare, în care doctorul avorționist dilată forțat colul uterin al femeii și apoi folosește un aparat aspirator puternic pentru a smulge copilul din pântecele mamei.

La nouă săptămâni de la concepție, copiii nenăscuți sunt bine dezvoltați. Ei pot căsca, au propriile lor amprente unice, pot să-și sugă degetele mari și chiar să suspine. Se știe chiar că la nouă săptămâni de viață intrauterină, bebelușii arată dacă sunt dreptaci sau stângaci.

Freyja a regretat imediat că a făcut avort:

„După ce m-am întors de la spital, am simțit îndată că ceva nu era în regulă. Durerea din inima mea era insuportabilă. Mi-am dat seama că mi-am ucis copilul nevinovat. Am simțit că lumea mea s-a sfârșit. Ce făcusem? Am plâns mult în următoarele zile, săptămâni și luni.”

Ea a spus că a făcut publică mărturia ei pentru ca femeile aflate în criză de sarcină să știe că există alternative la avort și că fiecare viața este prețioasă. Realitatea tristă este că multe femei trec prin situații asemănătoare cu a Freyjei și apoi regretă avorturile făcute.

Mama lui Freyja a constrâns-o și a presat-o pe fiica sa să-și avorteze copilul. Acesta este un exemplu de constrângere „ușoară” în care nu există violență fizică dar există amenințarea că femeia nu va avea locuință, ceea ce înseamnă că nu este cu adevărat liberă să aleagă. În acest mod multe femei sunt presate, constrânse sau obligate să facă avorturi. Dar avortul nu o face mai puternică pe femeie. Avortul rănește femeile și curmă o viață – de fiecare dată.