Textul de mai jos este de la o cunoștință și este 100% real.
I-am îndemnat totdeauna pe cunoscuții plecați în străinătate să se întoarcă în România. Nu doar pentru că eu iubesc România, ci și pentru că mi se pare că e cel mai firesc lucru să trăim aici, din multe motive. Unul dintre ele este și acela că până la 18 ani am primit foarte multe lucruri de la România și e firesc să dorim să contribuim și noi după 18 ani la binele ei și la binele copiilor din țară.
Așa că atunci când am plecat în State am știut că mă voi întoarce.
Acum 3 ani, după terminarea doctoratului în Germania, am primit o ofertă de la Microsoft, pentru o poziție de Applied Scientist, în Seattle, SUA.
Nu am stat mult pe gânduri, pentru că, una la mână, era genul de oferta de nerefuzat, și, doi la mână, am avut un termen foarte scurt până când trebuia să dau răspunsul. Nu căutam să plec neapărat din nou din țară, cu atât mai puțin de pe continent, dar am considerat că e o bună ocazie de a câștiga o experiență nouă, pe plan profesional, dar și pe plan personal: Microsoft e Microsoft, SUA e SUA. Am hotărât atunci, împreună cu soțul, să folosim această șansă și ne-am mutat în State, cu gândul clar de a ne întoarce. Ne-am pus un deadline de 3 ani.
În State am născut primul copil și am stat acasă cu el doar câteva luni, că așa e în sistemul american, dar, e un mare dar, la locul de muncă aveai niște facilități, de genul cameră separată pentru a te pompa și frigider pentru a păstra laptele, foarte importante. Facilitățile sunt nu doar de dorit, dar sunt necesare și în România.
Facilitățile nu înlocuiesc prezența, așa că m-am mângâiat cu speranța că la următorul copil o să stau mai mult cu el, că știam că în România concediile post-natale sunt de 1-2 ani.
Au trecut trei ani în State și, odată cu termenul pe care îl fixasem ca limită, a apărut și conjunctură favorabilă de întoarcere. Soțul meu lucra pentru o companie internațională, care are centrul de dezvoltare la București, și a avut ocazia de a se întoarce în țară pe aceeași poziție pe care era în SUA.
Nu am stat nici acum pe gânduri.
În acești 3 ani, amândoi am crescut profesional enorm, însa nu am fost niciodată îndoiți de întoarcerea noastră. Mulți ne întrebau chiar: cum de am hotărât să ne întoarcem în Romania? Simplu: noi nu am plecat cu gândul de a rămâne în SUA, ci de a căpăta experiență profesională acolo. Așa că întoarcerea a fost naturală.
Mi-a fost relativ ușor să îmi găsesc un loc de muncă în București, dat fiind faptul că economia din țară a crescut foarte mult în ultimii ani, și am avut de unde alege. A fost o perioadă intensă de pregătiri și interviuri, iar în final am ales o companie de retail românească. Faptul că e românească a fost pentru mine cu atât mai motivant să fac acest salt. Chiar îmi doresc să crească România din toate punctele de vedere.
Asta este jumătatea introductivă a dorinței mele de Sf. Nicolae. Urmează jumătatea de cerere.
Căsătorită, cu copil, cu experiență, cu loc de muncă bun, în țara mea, sănătoasă, cu biserica la două minute de locuință (în Seattle mergeam cu mașina 50 minute pentru asta) – ce mi-aș mai dori de Sf. Nicolae?
De Sf. Nicolae îmi doresc să ajungă partea a doua a acestui text sub ochii celor care pot face un mare bine femeilor și familiilor din diaspora care se hotărăsc să se întoarcă în țară.
Înainte de a pleca din SUA am rămas însărcinată. Bucurie mare, cel puțin mămicile înțeleg de ce!
Una peste alta, până am încheiat totul la Microsoft și ne-am mutat la București, aveam 4 luni de sarcină.
Foarte important: între serviciul din SUA și cel din România, doar o săptămână nu am fost angajată, pentru ca am dorit să am posibilitatea să mă acomodez după schimbarea fusului orar, diferența fiind de 10 ore.
Bineînțeles că atunci când am aflat că sunt însărcinată mi-am dat seama că voi naște după întoarcerea în România și am căutat ce reglementări sunt din punct de vedere al muncii și concediului în perioada post-natală.
La început am fost relativ liniștită, nu m-am gândit că pot să fie probleme pentru că în Europa există sprijin pentru gravide și concediu de maternitate chiar mai mult decât în State.
Există, însă nu când te întorci din SUA!
Am început să mă documentez mai bine și am aflat că nu mă puteam încadra la concediu pentru creșterea copilului pentru că nu cotizasem 12 luni în Romania sau UE.
Ok, nu e cel mai tragic lucru, nu m-am comparat cu situația din țară, ci m-am gândit că dacă mai stăteam în State nu aș fi putut avea 1 sau 2 ani de concediu pentru îngrijirea copilului după naștere.
Ulterior însă am aflat că nu mă încadrez nici în concediul de lăuzie, care este de fapt un concediu medical după naștere. La acest concediu au dreptul doar cei care au lucrat cel puțin 6 luni anterioare în România sau UE. Făcând calcul, mie îmi ieșeau că voi lucra 5 luni în România după întoarcere.
Cu alte cuvinte, am ajuns în situația imposibilă de a nu avea dreptul 1. la concediu, pe motivul de mai sus, dar 2. nici la muncă, pentru că în primele 42 de zile după sarcina e ilegal să mă întorc la muncă! Pare că singura soluție legală este să renunț la locul de muncă… Stai calmă, mămică dragă, și maternitatea și iubirea de țară cer sacrificii!
Dincolo de a face haz de necaz, sper, totuși, să nu trebuiască chiar să renunț la locul de muncă pentru a nu face o ilegalitate.
Pentru mine nu cred că mai e timp de făcut ceva din punct de vedere legislativ, peste două luni o să nasc, dar pentru viitoarele femei care vor fi în situația mea se poate face ceva.
Dragi responsabili cu legile și reglementările pentru perioada de sarcină, lăuzie și creșterea copilului și dragi responsabili pentru întoarcerea românilor în țară,
Am muncit cu seriozitate în SUA, muncesc cu seriozitate în România, am plătit impozitele în SUA, le plătesc în România, am contribuit la economia SUA, contribui la economia României, mulțumesc SUA pentru ce am primit acolo și vom reveni în vacanțe, mulțumesc României pentru tot ce am primit aici și sper că contribui și eu la binele țării!
DAR O SITUAȚIE CA A MEA, de femeie însărcinată care muncește și se întoarce în România și constată că se află într-un vid legislativ, NU ÎNCURAJEAZĂ ÎNTOARCEREA ÎN ȚARĂ.
În epoca cooperării internaționale, iar cu SUA avem chiar și un parteneriat strategic, sunt sigură să se pot crea mecanisme care să rezolve această lipsă legislativă și astfel femeile românce însărcinate din afara UE să fie încurajate să se întoarcă în țară. Dragostea noastră de țara natală are nevoie să nu i se trântească ușa în nas pe motiv că suntem însărcinate! Dorim copiilor noștri să rămână români, vă rugăm să ne ajutați!
Asta e dorința mea de Sf. Nicolae de la România.
Sfinte Nicolae, te rog du textul acesta cui trebuie pentru a face ce trebuie pentru femeile însărcinate care vor să se întoarcă în România și pentru copiii lor!
1 comments On „Sunt însărcinată, m-am întors în țară după trei ani de State și de Sf. Nicolae îmi doresc ceva de la România”
Buna, am citit articolul si m-am gandit sa scriu niste idei care ar putea ajuta sa ajute la rezolvarea situatiei, nu stiu daca te-ai gandit la ele si ai incercat sa te documentezi mai mult sau sa le pui in aplicare dar totusi le scriu aici, poate ajuta:
1. Despre ce fel de cotizatii este vorba? Daca este vorba de cotizatii la sistemul de sanatate atunci pe acestea le poti plati din urma (cel putin asa stiu, s-ar putea sa gresesc si totusi ar trebui sa se poata. Liber profesionistii care activeaza ca si pfa cum isi platesc cotizatiile?) pana cand faci 12 luni sau chiar si de cand ai plecat din Romania daca doresti. Stiu aceasta cand am incercat sa imi fac cardul european de sanatate in 2018 si ar fi trebuit sa platesc din urma toata perioada lipsa ceea ce ar fi fost destul de mult. Cred ca suma este undeva la €50 pe luna pentru contributiile la sanatate (asa era in 2018). Poti afla mai multe despre aceasta de la biroul local de finante publice, despre ce cotizatii ai nevoie si daca le poti plati din urma.
2. Ca sa nu renunti la locul de munca si sa nu incalci legea ai putea sa iti concediu medical pentru toata perioada de 42 de zile de la medicul de familie, trebuie sa vorbesti cu el sau ea sa vezi daca se poate asa ceva.
3. Ultima solutie ca sa nu renunti la locul de munca este sa le explici situatia ta angajatorului si sa negociezi ca sa nu muncesti cele 42 de zile cand nu ai voie sa mergi la munca. Poti sa negociezi cu una din urmatoarele variante (sau chiar amandoua):
– combinatie de concediu medical si concediu de odihna pana se intrunesc 42 de zile de la nastere ca a 43-a zi sa poti merge inapoi (daca este vorba de zile calendaristice atunci ai putea sa iti folosesti tot concediul de odihna (undeva la 21 de zile lucratoare – cel putin norma minima in Europa sau mai mult in functie de cat ai in contract) plus 2 saptamani de concediu medical de la medicul de familie.
– concediu fara plata 42 de zile, vorbeste cu angajatorul sa vezi daca este posibil asa ceva.
In ambele situatii de negociere avantajul pe care il oferi angajatorului este acela ca nu trebuie sa recruteze pe cineva pentru concediu de maternitate pentru ca vei lucra (acest lucru deobicei costa in jur de €4000 pe angajare) plus in a doua situatie salariul care nu-l plateste atata timp cat ai concediu fara plata.
Acestea sunt solutiile mele ca sa iti mentii si locul de munca si sa si fie totul legal. Sper ca te ajuta!
Cu bine,
Claudiu