Contrar afirmațiilor potrivit cărora legalizarea și dezincriminarea prostituției ar controla extinderea industriei de sex, prostituția a ajuns în 2001 să reprezinte 5% din economia Olandei (Daley, 2001, pag. 4). În 10 ani de la de la legalizarea proxenetismului și dezincriminarea bordelurilor industria de sex a crescut cu 25% (Daley, 2001, pag.4). La orice oră din zi sau din noapte, femei de toate vârstele și rasele, mai mult dezbrăcate, sunt expuse în deja cunoscutele vitrine ale bordelurilor și cluburilor de sex olandeze și oferite spre vânzare. Cele mai multe sunt imigrante, cel mai probabil traficate în Olanda (Daley, 2001, pag. 4).
Pe lângă recunoașterea din partea autorităților, prostituția în Olanda este promovată de asociațiile operatorilor din industria de sex și organizații ale consumatorilor care se consultă și colaborează cu guvernul pentru a-și susține interesele. Printre acestea se numără „Asociația operatorilor din business-ul de relaxare”, „Cooperarea Consultativă a Operatorilor Prostituției la Vitrină”, „Fundația Bărbaților și Femeilor pentru Prostituție”. Aceste organizații sunt grupuri de bărbați care recurg frecvent la serviciile prostituatelor și au ca obiectiv „protejarea intereselor consumatorilor” și „creșterea gradului de acceptare a prostituției”.
Confruntându-se cu un număr tot mai mic de femei olandeze dispuse să lucreze în industria de sex și cu o cerere în creștere privind numărul, dar și proveniența femeilor care fac prostituție, fiind din ce în ce mai preferate cele din zone exotice, Raportorul Național pentru traficul de persoane din Olanda a declarat că pe viitor o soluție ar fi „aducerea de femei extracomunitare care aleg voluntar să lucreze în industria de sex”.
Acestor femei li s-ar oferi „acces legal controlat pe piața olandeză” (Bureau NRM, 2002, pag. 140). Așa cum prostituția s-a transformat în „muncă sexuală”, iar proxeneții în antreprenori, așa și aceste recomandări au transformat traficul de persoane în „emigrare voluntară pentru muncă sexuală”. Privind spre viitor Olanda vizează femeile sărace pentru comerțul sexual internațional, cu scopul de a-și corecta dezechilibrele de pe piața liberă a „serviciilor sexuale”. astfel, prostituția ca „opțiune pentru femeile sărace” devine ceva normal.
Legalizarea prostituției în statul australian Victoria a avut ca efect o dezvolatare masivă a industriei de sex. După legalizarea prostituției au înflorit și alte forme de exploatare sexuală cum ar fi saloanele de striptease, centrele sado-maso, cabinele de striptease, videochat-ul, pornografia, toate s-a dezvoltat și au devenit mult mai profitabile (Sullivan & Jeffreys, 2001).
Sisteme de prostituție susținute de către stat există și în Austria, Danemarca, Germania, Olanda și Elveția. Pare foarte probabil ca țările cu prostituție legalizată să acționeze ca un magnet, iar apoi drept canale prin care un număr semnificativ de femei sunt traficate către alte națiuni europene. Europa are, de exemplu, o densitate mai mare pe km² de femei traficate decât densitate populației din Africa de Nord.
Din cauza permeabilității granițelor naționale în urma Acordului Schengen nu este deloc surprinzător că un număr mare de femei traficate pentru sex se află și în țările europene unde sistemele de prostituție nu au fost legalizate sau dezincriminate. Deși este greu să fie obținute date exacte privind numărul de femei traficate, OIM a estimat că 500.000 de femei și copii sunt traficați în Europa în fiecare an (OIM, 1998).
Sursă: Raymond, J. G. (2004). Ten reasons for not legalizing prostitution and a legal response to the demand for prostitution. Journal of Trauma Practice, 2(3-4), 315-332. http://www.catwinternational.org/Content/Images/Article/41/attachment.pdf
