Legalizarea sau dezincriminarea industriei prostituției reprezintă una din principalele cauze ale traficului sexual. Unul din argumentele pentru legalizarea prostituției în Olanda a fost acela că legalizarea va contribui la stoparea exploatării imigrantelor disperate care erau traficate pentru prostituție. Cu toate acestea, un raport a arătat că 80% dintre femeile din bordelurile olandeze erau traficate din alte țări (NOTA 1 – Budapest Group, 1999). În 1994 Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) declara că numai în Olanda „aproximativ 70% dintre femeile traficate proveneau din țările din Europa Centrală și de Est” (IOM, 1995, pag. 4).
Guvernul Olandei, care se prezintă drept campion al politicilor și programelor antitrafic, a înlăturat orice restricție legală pentru proxenetism, traficanți și bordeluri. În 2000 ministrul olandez al justiției s-a pronunțat în favoarea unei cote legale pentru „lucrătoarele de sex din alte țări”, deoarece piața prostituției din Olanda cerea „o varietate de corpuri” (Dutting, 2001, pag. 16).
De asemenea, în 2000 guvernul olandez a obținut din partea Tribunalului Uniunii Europene o decizie prin care prostituția era recunoscută drept activitatea economică, în baza căreia au putut fi acordate permise de muncă, ca „lucrător sexual” în cadrul industriei olandeze de sex, pentru femei care proveneau din spațiul ex-sovietic, dacă acestea făceau dovada că sunt angajate pe cont propriu.
ONG-uri din Europa au raportat că traficanții s-au folosit de aceste permise pentru a aduce (trafica) femei din alte țări pentru industria prostituției din Olanda. Traficanții instruiau femeile traficate să spună că sunt „lucrătoare sexuale imigrante independente” pentru a-și acoperi activitatea ilegală. (Personal Communication, Representative of the International Human Rights Network, 1999).
În anul de după legalizarea bordelurilor în Olanda, 8 organizații olandeze de sprijinire a victimelor au raportat o creștere a numărului de victime ale traficului, iar alte 12 organizații au raportat că numărul victimelor nu a scăzut (Bureau NRM, 2002, pag. 75). 43 din cele 348 de municipalități (12%) din Olanda au decis să urmeze „politica fără bordeluri”, însă Ministerul Justiției a spus că interzicerea totală a prostituției în cadrul oricărei municipalități contravine legii federale care garantează „dreptul de liberă alegere a ocupației”.
Primul pas către legalizarea prostituției în Germania a fost făcut în 1980. Până în 1993 era recunoscut pe scară largă că 74% din femeile din industria prostituției din Germania proveneau din Uruguay, Argentina, Paraguay și alte state din America Latină (Altink, 1993, pag. 33). După căderea zidului Berlinului, 80% din numărul de 10.000 de femeile traficate în Germania pentru prostituție proveneau din țările Europei Centrale și de Est și spațiul ex-sovietic (OIM 1998, pag.17). În 2002 prostituția a fost recunoscută ca ocupație legală pe tot teritoriul Germaniei, după mai mulți ani de la legalizarea în zonele caselor de toleranță. Promovarea prostituției, proxenetismul și bordelurile sunt acum legale în Germania.
Procentul reprezentat de imigrante în industria de prostituție din Germania sugerează că aceste femei au fost traficate, un proces descris eufemistic drept „migrație facilitată”. Este absolut imposibil pentru femeile sărace să-și înlesnească propria emigrare, să suporte costurile de transport și cele privind documentele de călătorie și să „intre în afaceri” fără intervenție.
În 1984 guvernul laburist din statul australian Victoria a introdus legislația care legaliza prostituția în bordeluri. Următoarele guverne australiene au continuat procesul de extindere a legalizării prostituției, care a culminat cu Legea de Control a Prostituției din 1994. Departamentul de Stat al SUA a remarcat legătura dintre legalizarea prostituției și traffickingul în Australia: „Traficarea femeilor din Asia de Est pentru comerț sexual este o problemă din ce în ce mai mare…legislația permisivă, care include și legalizarea prostituției în anumite zone din țară face dificilă implementarea măsurilor antitrafic la nivel operațional” (U.S. Department of State, 2000, pag. 6F).
Sursă: Raymond, J. G. (2004). Ten reasons for not legalizing prostitution and a legal response to the demand for prostitution. Journal of Trauma Practice, 2(3-4), 315-332. http://www.catwinternational.org/Content/Images/Article/41/attachment.pdf
