Sunt întrebată adesea despre poveștile de viață ale femeilor în criză de sarcină pe care le-am cunoscut. În 8 ani de când mă implic în activități pro-viață am auzit multe, dar un episod îmi va rămâne întipărit în minte pentru totdeauna.

Mergeam prin oraș cu niște treburi și am primit un telefon de la un preot. Cu câteva minute înainte intrase pe ușa bisericii la care slujea o tânără însărcinată, care plângea și era disperată că părinții urmează să o dea afară din casă și toată lumea se prăbușea în jurul ei. Părintele a vorbit cu ea, a încurajat-o și a încercat să o sprijine cât de mult se putea, dar o situație de criză nu se depășește ușor și avea nevoie de ajutor specializat. Am ajuns cât am putut de repede la biserică, am vorbit cu ea, i-am mulțumit părintelui că a fost acolo și a putut să o ajute, apoi am mers împreună la Centrul de consiliere Sf. Alexandra.

A durat ceva până s-a oprit din plâns. Ea își dorea foarte mult copilul, dar când i-a dat vestea prietenului ei acesta a presat-o să facă avort la început, apoi a dat bir cu fugiții. Părinții, care ar fi trebuit să îi fie alături, au renegat-o. Bunica ei repeta o idee fixă de câteva ori pe zi: „Dacă nu o să faci avort eu o să mor de inimă și o să mă ai pe conștiință”. Colegii, prietenii aveau reacții dure față de ea și față de copilul pe care îl purta în pântece. Era singură și prăbușită, dar încerca totuși să lupte. La un moment dat m-a întrebat cu lacrimi în ochi: „De ce dacă făceam avort mă felicita toată lumea, iar dacă lupt să-mi păstrez copilul toată lumea se poartă de parcă fac cel mai rău lucru din lume?” Doar pentru că era necăsătorită? Nu, pentru ceva mult mai profund.

Sunt multe situații în care observ cu câtă înverșunare se luptă împotriva unei femei însărcinate și a unui copil nevinovat și mi se pare uluitor. Am cunoscut o tânără căreia mama i-a pus otravă în mâncare pentru că nu voia să facă avort. Ea a scăpat cu viață prin talentul și profesionalismul medicilor, dar copilul a murit. Am încercat să sprijinim o femeie al cărei concubin se urca cu picioarele pe burta ei pentru a-i provoca avortul pe care ea nu voia să-l facă. Când le spun oamenilor despre astfel de cazuri unora li se par situații extreme, dar în realitate numărul situațiilor de violență extremă împotriva femeilor însărcinate sunt în creștere.

Am scris aceste rânduri, așternând în fișier gândurile pe care le-am avut când am citit că încă o femeie a fost ucisă pentru că nu a acceptat să facă avort.

În Indiana, o tânără de 17 ani însărcinată în 6 luni a fost ucisă brutal de tânărul cu care a rămas însărcinată – un elev de 16 ani, jucător în echipa de fotbal a liceului. Breana Rouhselang a încercat să-și ascundă sarcina tocmai pentru a evita presiunile și amenințările să facă avort.

Se vorbește despre un „drept la avort” care este înțeles deja ca o obligație pentru femeie să facă avort atunci când cei din jur nu sunt de acord să nască copilul. Vom ajunge în curând să cerem în instanță dreptul femeii de a naște și eventual ordin de protecție ca să-și poată duce în liniște sarcina la bun sfârșit?

Tânărul Aaron Trejo a ștrangulat-o, iar apoi a înjunghiat-o pe Breana cu un cuțit în inimă. Când a fost întrebat ce a făcut a răspuns că atunci când a aflat că este însărcinată și a ascuns sarcina „am luat măsuri… i-am luat viața”.

Ce spune asta despre noi? Că disprețul pentru viața umană, egoismul și lipsa de sprijin ating cote uriașe în societate. De multe ori în situațiile de criză în care toți apropiații femeii însărcinate se întorc cu ură împotriva ei și a copilului am impresia că tot răul din lume s-a adunat acolo și dă o bătălie extraordinară. Și pe cine consideră a fi cel mai mare dușman al lor de pe pământ în acel moment? Un copil inocent, care nu a greșit cu nimic. O viață plăpândă și mama care o poartă în pântece.

Drepturile nu sunt recunoscute pentru a ucide pe cine nu se poate apăra! Așa ceva ar fi împotriva concepției despre dreptate și umanitate pe care o înțelegem fără a fi experți în științe juridice.

Când apare cineva care oferă sprijin, norii negri încep să se risipească. Vin nădejdea, curajul și puterea de a merge mai departe. Cine salvează o femeie în criză de sarcină și pe copilul ei dintr-o astfel de situație primește mai mult decât crede. Îndrăzniți să sprijiniți!