Pe 13 decembrie Centrul de consiliere Sf. Alexandra Împărăteasa a organizat prima ediție a Galei Împreună pentru viață. Mulțumesc tuturor celor care au fost prezenți și ne-au sprijinit, iar mulțumirile speciale se îndreaptă către personalitățile publice: Daniel Gheorghe, Manuela Hărăbor, Matei Dobrovie, Ivona Boitan, Radu Buzăianu, Ioana Picoș și Cătălin Sturza.
Fiecare dintre ei și-a asumat în ultimii ani o prezență publică pro-viață riscând mult: situația financiară, cariera, prieteniile, statutul social. Au făcut totul în numele unor adevăruri atunci când au simțit că e nevoie să fie spuse. Iar în România este din ce în ce mai multă nevoie de oameni care să-și asume o implicare pro-viață constantă în spațiul public.
Gala s-a organizat din dorința de a aduce împreună personalități pro-viață și oameni care au sprijinit de-a lungul timpului activitatea Centrului, de a le face o bucurie și în același timp de a sprijini beneficiarii Centrului de consiliere Sf. Alexandra Împărăteasa.
Ioana Revnic a aflat acum câteva luni de activitățile noastre, iar la Gală a licitat ce avea mai de preț în casă: un inorog uriaș. Așa fac oamenii în mișcarea pentru viață: se aruncă cu capul înainte și cu o dorință imensă de a dărui, iar celelalte aspecte se rezolvă pe parcurs. În cazul ei lucrurile s-au așezat cum s-a putut mai bine: poneiul a fost câștigat de doamna Monica Șerbănescu, directoarea Liceului Pedagogic „Anastasia Popescu”, și donat copiilor care ajung la Centru împreună cu mamele lor.
Zilele acestea am primit două întrebări care s-au tot repetat:
1. De ce și cum s-a înființat Centrul de consiliere Sf. Alexandra Împărăteasa?
2. Cum văd viitorul în privința implicării pentru viață în societatea românească?
Am decis să includ răspunsurile în articolul despre Gală pentru că fiecare activitate pro-viață are conexiuni în trecut și în viitor.
Înființarea centrelor de consiliere și sprijin pentru femeile în criză de sarcină în fiecare județ este una dintre propunerile de pe agenda Marșului pentru viață din ultimii ani. Necesitatea acestor centre a apărut în mod firesc, după ce Marșul pentru viață a oferit femeilor posibilitatea de a-și împărtăși experiențele lor despre criza de sarcină.
Așa au apărut zeci de mărturii, unele spuse de femei care au depășit situația de criză, au ales viața și au fost sprijinite, altele spuse de femei care au trecut prin trauma avortului și au dus cu ele această suferință pe tot parcursul vieții. Fiecare dintre ele a vorbit despre presiunile partenerului, ale familiei, despre frică, singurătate și disperare, dar mai ales despre nevoia vitală de a exista centre care să sprijine femeile care trec prin situații similare cu ale lor.
La un moment dat a fost nevoie ca încurajarea oamenilor și organizațiilor pro-viață de a înființa centre de consiliere înfiecare județ să fie dublată de o implicare concretă și directă; numărul femeilor în criză de sarcină care cereau sprijin a început să crească, iar problemele conexe cu care se confruntau aveau nevoie de o abordare și de un sprijin profesionist. La începutul anului 2017 am găsit câteva persoane dispuse să sprijine deschiderea unui centru în București, apoi am început demersurile pentru acreditarea, licențierea și deschiderea Centrului de consiliere Sf. Alexandra Împărăteasa.
Nu a fost un drum ușor. Resursele, experiența, înțelegerea pașilor pe care trebuie să-i urmăm, a documentației care trebuia realizată, a procedurilor și a tuturor aspectelor necesare nu au venit de undeva gata rezolvate, ci s-au făcut cu multă muncă și perseverență. Nu le-am știut pe toate de la început și nu le știm nici acum, dar asta nu ne oprește să lucrăm în fiecare zi încercând să facem lucrurile mai bine și să le dezvoltăm.
Dacă la noi s-a putut înființa un astfel de centru pornind la început doar cu dorința de a sprijini și fără a avea nimic altceva, cu siguranță pot și alții. Din acest motiv vom încuraja și vom veni în continuare în sprijinul celor care doresc să înființeze în județele lor centre de consiliere pentru femeile în criză de sarcină.
În ceea ce privește implicarea pentru viață în România, cred că este foarte mare nevoie de trei lucruri: oameni care să lucreze în fiecare zi și cu perseverență, de investit cât mai mult timp și resurse în dezvoltarea activităților la firul ierbii, fără a aștepta rezultate imediate, și asumarea implicării nu pe un timp limitat în care trebuie musai să se întâmple ceva: o lună sau un an, ci implicare pentru zeci de ani de acum încolo.
Nu uitați: lucrăm la schimbarea inimilor și a mentalităților, iar schimbările la acest nivel nu apar pocnind din degete, mai ales după comunismul care a dezvoltat o cultură și o lume a disprețului pentru viață și pentru femeile însărcinate.
Aveți curajul să porniți la drum! Multe dintre lucrurile extraordinare din această lume au fost realizate de oameni care nu au avut totul, dar și-au dorit să facă ceva și s-au zbătut pentru asta.
În martie va avea loc a IX-a ediție națională a Marșului pentru viață. Va fi un prilej extraordinar să începeți activități pro-viață în comunitățile voastre. Dacă nu v-ați implicat până acum și vreți să folosiți această oportunitate, vă rog să-mi scrieți.