„Cum a fost posibil să vorbiți în plină perioadă de presiune ideologică despre Biblie?

Asta e o chestie care uimește pe toată lumea. Era bietul Pompiliu Marcea secretar de organizație pe universitate și eu am dat bibliografia – ni se cerea bibliografia la începutul anului –, și am pus în capul listei
Biblia. Când a văzut, vine la mine: «Doamnă Zoe, m‑ați nenorocit, mă dă afară, mă închide și pe dumneavoastră la fel! Ce faceți?»

Zic: «Dragă, n‑ai decât să spui așa: Bușulenga nu vrea să renunțe, ea zice că este cartea cea mai mare a omenirii și că niște ignoranți imbecili o refuză».

Zice: «Am să încerc așa» și într‑adevăr a izbutit. S‑au temut să fie imbecili sau
ignoranți și au acceptat chestia asta. Și am început să fac niște cursuri cum știam eu, cum am învățat eu, așa… pe neștiute, în complicitate cu copiii.

[…]

A fost prima oară când am pus piciorul în prag și i‑am speriat, făcându‑i ignoranți. Dar asta s‑a întâmplat după ce mi‑a spus părintele că un om credincios poate să facă lumină într‑un loc întunecat.”

Academician Zoe-Dumitrescu Bușulenga – Maica Benedicta, Să nu ne pierdem verticala