Vreau să verific o teză cu dvs. – în special după isteria creată în jurul unor plăcuțe de înmatriculare cu un mesaj obscen (după unii) și revoluționar sau chiar apotropaic (după alții; căutați în DEX, dacă nu știți ce e aia apotropaic).

Toți oamenii sănătoși, spun eu, cred cu fermitate și invariabil într-un număr de lucruri care sunt nedemonstrate și imposibil de demonstrat. Să le formulăm în linii mari.

1. Orice om sănătos la cap crede că lumea din jurul lui și oamenii din ea sunt adevărați, și nu produsul propriei sale imaginații sau un vis. Nici un om nu se apucă să dea foc Bucureștiului fiind ferm convins că maică-sa îl va trezi, în curând, ca să ia micul dejun. Dar faptul că eu, în orice moment dat, nu mă aflu într-un vis este nedemonstrat și imposibil de demonstrat. Faptul că orice altceva există, în afară de mine însumi, este nedemonstrat și imposibil de demonstrat.

2. Toți oamenii sănătoși la cap cred că această lume nu doar că există, dar că ea este și importantă. Orice om crede că suntem, fiecare dintre noi, obligați să ne implicăm în această viziune sau panoramă a vieții. Ar crede că cineva ar greși dacă ar spune: „Nu am cerut să fiu parte din farsa aceasta și ea mă plictisește. Sunt conștient că o bătrânică este asasinată la etajul de dedesubt, dar eu mă duc la culcare.” Faptul că există această datorie de a îmbunătăți lucrurile pe care nu noi le-am făcut este nedemonstrat și imposibil de demonstrat.

3. Toți oamenii cred, și toți oamenii sănătoși la cap presupun în practică, faptul că au puterea de a alege și sunt responsabili pentru acțiunile lor.

4. Toți oamenii sănătoși la cap cred că există ceva precum un eu, sau un ego care este continuu. Nici un centimetru din materia mea cenușie nu a rămas neschimbat, exact așa cum era acum zece ani. Dar, dacă am ajutat un prieten aflat într-o situație-limită, acum zece ani, sunt mândru de acest lucru și acum; și dacă nu l-am ajutat, mi-e rușine și acum. Faptul că există un astfel de „Eu” suprem este nedemonstrat și imposibil de demonstrat. Dar este mai mult decât nedemonstrat și imposibil de demonstrat; este, fără îndoială, pus la îndoială de mulți psihologi și filosofi cu viziuni foarte progresiste, în zilele noastre.

5. Toți oamenii cred, și toți oamenii sănătoși la cap presupun în practică, faptul că există niște lucruri care sunt rele în mod intrinsec. Este un lucru intrinsec rău să iei viața unei alte ființe omenești, indiferent de starea socială, de vârstă, de sănătate, de abilitate fizică și intelectuală, sau de gradul de „conștientizare” cu privire la propria existență al acelei ființe. Este un lucru intrinsec rău să deposedezi o altă ființă omenească de bunurile sale prin viclenie sau forță. Este un lucru intrinsec rău să prezinți o variantă deformată sau incompletă a adevărului unei alte ființe omenești, pentru a obține un avantaj de orice natură de pe urma ei. Faptul că este intrinsec rău să ucizi, să furi, să minți este nedemonstrat și imposibil de demonstrat. Dar este mai mult decât nedemonstrat și imposibil de demonstrat; este, fără îndoială, pus la îndoială de mulți filosofi și politicieni cu viziuni foarte progresiste sau oportuniste, în zilele noastre.

6. Toți oamenii cred, și toți oamenii sănătoși la cap presupun în practică, faptul că unele lucruri sunt jignitoare și obscene; că limbajul și cuvintele pe care le folosim au un înțeles clar și comun pentru toți vorbitorii unei limbi, și că nu pot zic „Soare” și să susțin că am zis, de fapt, „Lună”; că violența verbală sau simbolică împotriva cuiva este tot o formă de violență; și că există o limită a bunului simț sub care cineva, dacă se coboară, își știrbește sau își pierde reputația sau credibilitatea. Faptul că există o astfel de limită a bunului simț este nedemonstrat și imposibil de demonstrat. Dar este mai mult decât nedemonstrat și imposibil de demonstrat; este, fără îndoială, pus la îndoială de mulți jurnaliști, filosofi, teologi wanna-be, lingviști și intelectuali publici, în zilele noastre.

7. În sfârșit, toți oamenii cred, și toți oamenii sănătoși la cap presupun în practică faptul că între două extreme ale unui spectru emoțional există nuanțe. De exemplu, dacă eu spun: „nu urăsc pizza”, nu înseamnă că spun „iubesc la nebunie pizza.” Și nu înseamnă nici că poziția mea îi favorizează, în mod automat, fast-food-urile care vând pizza. Pot să spun: „nu urăsc pizza, dar nici nu îmi place”; sau pot să spun: „nu mă dau în vânt după pizza, mănânc, poate, două felii pe an”; sau pot să spun: „îmi place oarecum pizza, dar prefer oricând hamburgerii”. A nu se confunda nuanțele spectrului emoțional cu nuanțele spectrului moral de la punctul 5. De exemplu, nu pot să spun „să nu omori un om e prea extrem, eu sunt pentru omorâtul oamenilor, însă doar în anumite situații – de exemplu, dacă omul acela are sub o anumită vârstă, sau dacă este lipsit de protecția Statului”. Deși, în fapt, cei care NU văd nuanțele spectrului emoțional sunt de regulă tocmai aceia care văd foarte multe nuanțe în spectrul moral în privința interdicțiilor fundamentale – acolo unde, după cum spuneam, toți oamenii sănătoși la cap presupun în practică faptul că nu ar trebui să existe nuanțe.

Deoarece dacă unii vin și relativizează și pun la îndoială, din ce în ce mai mult, punctele 5, 6 și 7, așa cum vedem că se întâmplă în ziua de azi, mă întreb cât mai avem până să relativizăm și să punem la îndoială și 1,2,3 și 4 – dacă acest lucru nu cumva se întâmplă deja. Iar când vom ajunge la 1 și la 2 și fiecare se va apuca să dea foc Bucureștiului și apoi să le spună tuturor celorlalți că el trăiește într-un vis sau că ceilalți sunt produsul propriei sale imaginații – mă întreb cum vom mai tranșa dezbaterea și cum vom mai reuși să conviețuim, atunci.

P.S.: Ah, da, pentru că punctul 7 este cel mai relativizat dintre toate, mi se va zice, prompt, că pentru această postare sunt „pesedist”. Am mai răspuns la chestia asta – și răspund, din nou, chiar prin punctul 7 de mai sus, pentru cine are ochi și minte de citit, și nu doar gură și degete de haterit. Și, apropo, dacă e să mă mișc pe acest spectru emoțional, nuanțele ar fi: „PSD și liderii săi actual nu îmi plac deloc”; dar „fostul comisar european Dacian Cioloș și a sa platformă, și USR-ul și ai săi băieți care se dau cu fundul de pământ la Parlament pentru că acolo-i «casa poporului», ambele grupuri poziționate chiar mai la stânga de PSD, îmi plac și mai puțin.”

Sursa: https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=10156530075657179&id=687807178