„Îmi tot spuneam că am toate motivele din lume să recurg la avort, deşi eu nu credeam în el. Îmi tot spuneam că eram pe pastile contraceptive, deci nu era posibil să fiu însărcinată… Tot încercam să-mi justific ce făceam, dar inima mea era tot mai grea.” Sunt cuvintele unei femei în criză de sarcină, care a ajuns la o clinică de avort după ce tatăl copilului a părăsit-o și a lăsat-o fără niciun sprijin.
Să sprijinim mama și copilul! Cu cât vom face acest lucru mai mult, cu atât vom avea mai puține femei nefericite în jurul nostru.
Povestea lui Kimberly Henderson a devenit virală pe net atunci când a postat pe YouTube un clip video, filmazt cu telefonul, în care îi cânta fiicei ei Vaida melodia „Cum voi şti?” Clipul are zeci de milioane de vizualizări.
Medicii credeau despre Vaida că nu aude, aşa că mama ei îi cânta tot timpul.
Pe pagina sa de Facebook, Kimberly a publicat povestea unui „foarte aproape avort” al Vaidei. Ea este un exemplu grăitor de femeie care a ştiut că nu e nevoie să-şi sacrifice viaţa propriilor copii pentru a avea succes în viaţă.
Acum doi ani, mă aflam în clinica de avort gândindu-mă că a nu o avea pe Vaida este cel mai bun lucru pentru mine.
Oamenii de regulă îşi amintesc de zile de naştere, aniversări. Ei bine, pentru mine, această zi rămâne pentru totdeauna în mintea mea. Este o zi pe care mi-o amintesc atât de bine, chiar în fiecare detaliu al ei. Cred că aceasta e modalitatea prin care Dumnezeu încearcă să-mi arate că planurile Sale sunt, şi întodeauna vor rămâne, mai mari şi mai frumoase decât orice mi-aş putea închipui eu vreodată.
Am stat în clinica de avort aproape şapte ore. Îmi amintesc că eram îmbrăcată cu un tricou roz care era complet ud de la atâta plâns. Mai jos redau postarea mea pe Facebook din acea zi. Îmi amintesc că am plâns în continuu în timp ce scriam. Sper ca, prin împărtăşirea experienţei mele, să ajung la inima altor oameni.
„Astăzi am fost la clinica de avort. Eram hotărâtă. Prietenul meu m-a înşelat. Aveam şi alţi trei copii mici, ce-ar putea să creadă lumea?? Îmi tot spuneam că am rămas singură și că trebuie să iau această hotărâre. Stăteam acolo… cu greu puteam să văd pe cineva sau altceva printre lacrimi.
Oamenii mâncau lucruri de la fast-food în jurul meu, râdeau, îşi scriau mesaje. Eu, pe de altă parte, eram o epavă. Îmi ţineam capul în jos, iar faţa îmi era scăldată în lacrimi. Îmi tot spuneam că am toate motivele din lume să recurg la avort, deşi eu nu credeam în el. Îmi tot spuneam că eram pe pastile contraceptive, deci nu era posibil să fiu însărcinată… Tot încercam să-mi justific ce făceam, dar inima mea era tot mai grea. Simţeam că eram pe punctul de a lua o decizie groaznică, groaznică şi Dumnezeu îmi tot trimitea semne să nu fac asta… De dimineaţă, când m-am trezit, fiica mea era bolnavă, aşa că a trebuit să găsesc o bonă să stea cu ea. Apoi m-am rătăcit pe strazi, iar maşina s-a defectat pentru aproximativ 15 minute. Aşa că am ajuns foarte târziu la clinică, dar tot m-au primit. Mă rugam la Dumnezeu să mă opresc, să-mi trimită un semn, să-mi dea puterea să mă ridic şi să plec de acolo.
Doamna de la recepţie m-a chemat – ultimul pas înainte de a intra la avort. În timp ce îmi scotoceam prin geantă pentru a găsi permisul de conducere, a căzut un pliant pe care un cuplu îl lăsase la masa mea, sâmbătă seara, la serviciu… Era un pliant cu numele bisericii lor… iar pe spate era un verset din Biblie…
„Nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îţi dau tărie şi te ocrotesc şi dreapta Mea cea tare te va sprijini.” (Isaia 41, 10)
Am ştiut atunci că Dumnezeu îmi vorbeşte.
Două dintre prietenele mele cele mai bune m-au sunat chiar în acel moment şi mi-au spus ceea ce aveam nevoie să aud: „Suntem alături de tine… Există un motiv pentru care Dumnezeu ţi-a trimis acest dar în viaţa ta.”
I-am spus doamnei de la recepţie că m-am răzgândit. În timp ce eram pe punctul de a ieşi, o tânără fată, care nu cred că avea mai mult de 19 ani mi-a spus… „Ai de gând să faci avort?” I-am spus că nu pot să fac asta. Mi-a spus: „Aș vrea să fiu așa de curajoasă ca tine”. I-am spus că este curajoasă şi că poate să facă şi ea acelaşi lucru. A spus că era nevoită să facă avort din cauza unor probleme grave… În timp ce mă întorceam spre ieşire mi-a spus: „Când vei vedea faţa bebeluşului tău pentru prima dată, vei fi foarte bucuroasă că ai plecat de aici astăzi.”
Plină de lacrimi, am ieşit şi am simţit cum o mare greutate s-a ridicat de pe umerii mei. Oricare ar fi problemele noastre, Dumnezeu nu face greşeli şi este permanent alături de noi.
Aceasta este mărturia mea. Dacă vreţi să puneți comentarii negative, v-aş ruga să vă abţineţi. Vreau să se ştie că oricum nu îmi pasă ce cred oamenii. Prietenii mei şi familia mea reprezintă totul pentru mine şi mă sprijină 100%. Chiar dacă trebuie să fac asta (să cresc copiii, n.n.) singură. Îi mulţumesc lui Dumnezeu în fiecare zi pentru că îi am aproape.
Cel mai mult îmi amintesc de uşurarea pe care am simţit-o atunci când am ieşit pe uşa clinicii. Nu am simţit vină, ruşine sau regrete. M-am gândit doar că toate acestea… vor avea o semnificaţie într-o zi.
Şi într-adevăr fiica mea Vaida Everly este această semnificaţie. Numele ei înseamnă „viaţă frumoasă”. Şi, Dumnezeule mare, ea chiar asta este!!… O viaţă atât de frumoasă. După o sarcină plină de angoasă şi după nenumărate momente de slăbiciune, în care mă gândeam că nu pot să fac faţă situaţiei, pe 12 septembrie 2013 a venit pe lume frumoasa Vaida Everly, iar cei mai buni prieteni erau alături de mine.
Îmi amintesc când am văzut-o pentru prima dată și mi-au dat lacrimile. Mi-am adus aminte de cuvintele spuse de tânăra aceea, în ziua în care am ieşit pe uşa clinicii: „Când vei vedea faţa bebeluşului tău, pentru prima dată, vei fi foarte bucuroasă că ai plecat de aici astăzi.” Şi avea mai mult decât dreptate – 2 kg şi 800 de grame de perfecţiune. Chiar dacă aveam dureri fizice şi emoţionale, mi-a dat un sentiment de bucurie pe care nu îl pot explica – acel fel de bucurie încât, dacă afară ar fi fost un război, nu aș fi știut. Eram atât de îndrăgostită.
Cele 2,8 kg s-au făcut acum 8 kg, pline de viaţă, de energie şi de zâmbete.
Şi în cele din urmă, dar nu mai puţin important, ea este acea micuţă fetiţă căreia eu îi cântam noaptea în bucătărie. Acel clip a ajuns la inima a milioane de oameni din întreaga lume. Felul în care îi cântam acolo, în bucătăria noastră, şi care a rămas în amintire, este şi motivul pentru care toată viața noastră urmează apoi să se schimbe. În bine, mereu în mai bine. Pentru toate acestea, şi pentru multe alte motive ea trebuia să fie aici.
Sunt atât de norocoasă.”
Kimberly are 26 de ani. Vaida este fiica cea mică a lui Kimberly, dar ea mai are trei copii. În urma postării în care îi cânta Vaidei în bucătărie a fost contactată de o casă de discuri a început să înregistreze ca profesionist.
Fiica ei cea mai mare, cu care a rămas însărcinată la vârsta de 16 ani, a fost inspiraţia ei pentru cel mai recent hit al său „Tiny Hearts” – „Inimile mici”. În acest cântec Kimberly vorbeşte despre experienţa ei de tânără mămică:
“Câteodată simt cum lumea întreagă se prăbuşeşte
În timp ce toţi prietenii mei sunt tineri, prostuţi şi puşi pe joacă
Ei ies în fiecare seară şi trăiesc o viaţă pe care tocmai am lăsat-o deoparte
Te privesc în timp ce dormi aici lângă mine
Suntem doar eu şi tu
Câteodată cred că este o lume acolo pe care eu nu o voi cunoaşte niciodată
Dar eu ştiu cine sunt
Da, ştiu cu adevărat cine sunt
Ţin inimile astea mici în mâinile mele”
Clipul „Tiny Hearts” are 2.000.000 de vizualizări doar pe youtube de la postarea lui în 12 februarie 2017. Vaida părea o problemă, dar nașterea ei a adus mamei și fraților mai mult decât se așteptau!
Prelucrare după http://www.liveactionnews.org/singing-sensation-kimberly-henderson-publicly-tells-her-abortion-story/
