În cadrul emisiunii „Femei de 10, bărbați de 10”, doamna doctor Monica Pop a spus că este „un păcat” să fie lăsați să vină pe lume copiii care se vor naște cu dizabilități sau copii ai căror părinți nu sunt pregătiți să-i primească.
I-a răspuns o astfel de persoană, Sorin Rusu, care are de 45 de ani boala Lobstein (boala oaselor de sticlă). Un minunat articol despre el găsiți aici
Sunt dator în faţa lui Dumnezeu să apăr aceşti copilaşi ce nu se pot apăra singuri, şi – cu tot respectul pentru doamna oftalmolog şi toţi ce sunt porniţi vehement pe ideea că noi, cei care ne naştem cu nişte dizabilităţi, nu am gusta la fel de mult bucuria de a trăi ca şi domniile lor – spun că ar trebui să nu îşi facă absolut nici o problemă, am trăit bucurii pe care mulţi copii crescuţi acum la bloc şi-n oraşe, nici nu prea le mai trăiesc: ani buni de lecturi şi stat într-un cadru natural debordând de vietăţi care mai de care mai frumoase, lucru de mână alături de mămica, jocuri cu fratele meu mai mare.
Nu, nu şotron, minge… dar se găseau destule gen: şah, table, cărţi, Nu-te-supăra-frate… şi chiar fotbal pe scândura furniruită cu care se lungea masa 😀 (asta-i ghiduşie făcută fără să ştie mămica, jucam doar când pleca ea de acasă). Iar ceilalţi copiii de pe stradă, care pot oricând da mărturie că niciodată n-am plâns că de ce trăiesc, că de ce m-am născut, că de ce ei pot şi eu nu, că ei au şi eu nu. Slavă Domnului, nici vorbă de aşa ceva.
