Am citit cu atenție postarea domnului Andrei Caramitru despre comparația dintre comuniști și conservatori. Mi-a stârnit un sentiment de deja-vu. În anii ’80 comuniștii au dărâmat biserica Sf. Vineri, una dintre cele mai frumoase biserici ortodoxe din București. Tot atunci, copiii erau chemați la școală luni după Paști, ca să nu simtă bucuria sărbătorii. Persoanele publice erau nevoite să se cunune sau să boteze în ascuns, daca doreau să facă slujba religioasă. Cu douăzeci de ani în urmă multe persoane religioase fuseseră urmărite, anchetate, amenințate sau condamnate de Securitate.
Comuniștii au închis mii de oameni care credeau în Dumnezeu, în familie și în libertate, iar ca profeție pentru viitor le spuneau exact ce spune domnul Andrei Caramitru acum: „Timpul vostru a apus”.
În realitate a fost invers, regimul comunist a căzut, dar înainte de asta a facut sute de mii de victime.
Andrei Caramitru face parte dintre cei care vor gândi programul de guvernare al USR. Am 26 de ani și aș vrea să pot vorbi liberă despre convingerile mele și peste 30 de ani. Aș vrea să pot sprijini femeile în criză de sarcină și să promovez viața în spațiul public și peste 30 de ani, fără ca un partid ajuns la guvernare să folosească instrumente de represiune față de cei care nu corespund standardelor partidului.
Cine garantează că discursul urii de acum față de biserici, conservatori și alte grupuri sociale nu se va transforma în viitor în altceva? Cred că astfel de postări sunt cel puțin îngrijorătoare pentru viitorul libertății de expresie și al libertății în România. Mi-aș dori ca partidul care îl susține și pe care îl susține Andrei Caramitru să explice aceste texte, cât sunt ele metafore folositoare în campaniile electorale, si cât texte programatice menite să fie implementate odată cu preluarea puterii.