Andreea este exemplu viu al unei povești de succes – nu de la Hollywood, ci, în general, din SUA. În SUA, oamenii care sprijină viața au constat un lucru: în criza de sarcină lupta din sufletul mamei dacă să nască copilul sau să facă avort este atât de mare încât uneori ea, deși face primul dintre cei doi pași ai avortului medicamentos se răzgândește.

De aceea, au făcut o linie națională non stop șa care femeile care au luat prima pastilă din procedura avortului medicamentos dar s-au răzgândit pot suna și sunt direcționate către cel mai apropiat ginecolog care are competența de a le indica un tratament care adesea reușește să anuleze efectul primei pastile și femeia își continuă sarcina născând copilul la termen. Bucuria Andreei că a putut să stopeze avortul medicamentos și acum copilul îi aduce cea mai mare fericire din viața ei arată folosul punerii în practică a atitudinii pro-viață!

La 21 de ani, în primul an de facultate, Andreea a aflat că este însărcinată. Ea a luat imediat decizia de a face avort. Relația cu iubitul ei era „dificilă” și, în mintea ei, pur și simplu nu exista altă alegere de făcut. Dar, după ce a luat prima pilulă pentru avort medicamentos, a simțit instantaneu că regretă.

După ce i-a spus iubitului ei că este însărcinată, acesta a reacționat exact așa cum credea ea: a insistat să facă avort. Andreea și-a făcut programare la o clinică de avorturi și a spus că din acel moment a simțit că i se face „greață la stomac”.

„Când am intrat în clinica de avorturi, am simțit că un nor negru era deasupra mea. M-am așezat, am luat hârtiile și pur și simplu am stat pe gânduri mult timp. Dar în mintea mea îmi ziceam că trebuie să o fac. Nu aș putea fi mamă de una singură. Nu aș putea fi fata aia care a rămas însărcinată.”

Andreea a fost dusă într-o cameră în care asistenta i-a înmânat mai multe documente și i-a spus repede câteva informații despre ce se va întâmpla după ce ia pilula pentru avort. Între timp, Andreea spera ca cineva să o întrebe dacă voia sau nu cu adevărat să facă avort. Dar nimeni nu a făcut-o.

„Am intrat în camera alăturată și mi-au făcut o ecografie. Atunci când am văzut copilul la ecograf, când am văzut cum îi bate inima am fost copleșită de bucurie. M-am uitat la iubitul meu, sperând ca el să spună: „Hai să ne întoarcem, să păstrăm acest copil”. Dar nu a făcut asta, nici el, nici medicul. Doctorul nu a spus: „Chiar vrei să faci asta? ” Ei doar îți arătă imagini ale copilului din pântece și atâta tot.”

După ecografie, medicul avorționist i-a înmânat Andreei prima pilulă pentru avort, dar ea a ezitat, reflectând asupra deciziei. Medicul a presat-o să o ia, spunându-i că „se va topi în mână”. El a zis: „Trebuie să o iei. Acum este momentul să o faci.”

Procedeul avortului medicamentos implică doi pași. Prima pilulă, care conține Mifepriston, blochează progesteronul – un hormon care are multe funcții, ajutând inclusiv la hrănirea bebelușului din pântecele mamei. Fără progesteron, bebelușul nu poate supraviețui. A doua pilulă, misoprostolul, se ia la 24-48 de ore după Mifepriston. Acesta cauzează contracții și forțează copilul mort să părăsească uterul femeii. Andreea a înghițit fără tragere de inimă prima pilulă, Mifepristonul, iar medicul avorționist i-a dat o pungă maro de hârtie cu a doua pastilă și a lăsat-o la voia întâmplării. A alergat la mașină și a încercat să își provoace greață, să vomite pastila:

„Am fost dezgustată de mine. Am fost dezgustată de iubitul meu că mi-a permis să fac asta și am plâns. Am plâns, am plâns și iar am plâns, dar nu mai era cale de întoarcere. Știam doar că făcusem cea mai mare greșeală din viața mea și că nu mai puteam face nimic.”

Andreea s-a dus la un spital unde personalul medical i-a spus că nu are altceva de făcut decât să ia a doua pilulă. S-a dus la familia ei și mătușa sa i-a spus să se roage la Dumnezeu să-i salveze copilul. Apoi tatăl ei vitreg a sunat și i-a spus despre linia de asistență pentru salvarea de la pilulele de avort. Andreea a sunat la numărul 1-877-558-0333 și a luat legătura cu un medic care i-a spus să vină direct la cabinet, chiar dacă era închis în acea zi.

Andreea a explicat ce simțea în acel moment:

„Nu mai vreau nimic pe lume decât acest copil și voi lupta pentru el chiar și de una singură. Nu-mi pasă cum o voi face, dar o voi face!”

Andreea și mama ei s-au întâlnit cu medicul care i-a spus Andreei să fie pregătită pentru orice. Era posibil să fie prea târziu. Însă pe ecranul de la ecograf s-a văzut că bebelușul ei era în viață. Medicul a început imediat să-i administreze Andreei progesteron pentru a contracara efectele pilulei pentru avort.

„Pot spune că în acea zi am luat cea mai importantă decizie din viața mea: Nu voi face acest avort. Îmi voi salva copilul! În acel moment, fiul meu era singurul lucru care conta. Și până acum el este încă singurul lucru care contează. El m-a dus la un nivel cu totul nou; ceea ce sunt ca persoană, îi datorez lui. Sunt mai bine datorită lui.”

Traducere și adaptare de Iuliana Pîrvu după Nancy Flanders, Thanks to abortion pill reversal, Andrea’s son is ‘the only thing that matters’ in her life, Live Action