E 7.30 dimineață. Dau să mă ridic din pat, dar picioarele nu mă ascultă. Am niște dureri îngrozitoare de articulații. Cu chiu cu vai reușesc să mă mișc, dar nici vorbă să pot merge. Primul gând pe care l-am avut stând așa, blocată, a fost: „Oare cum o să fie viața mea dacă nu o să mai pot merge?”. Părea o întrebare cam de sfârșitul lumii, mai ales că în acel an, în 2018, am avut zeci de prezentări și traininguri pro-viață în diferite localități din țară și erau multe de făcut în continuare.
Slavă Domnului, spiritul practic moștenit de la tata și cultivat prin sprijinul primit de-a lungul timpului m-a ajutat să dau la o parte gândurile și să caut soluții concrete. Pentru câteva secunde mi-au trecut prin minte numele unor persoane cunoscute care s-au născut cu dizabilități sau au avut un accident în timpul vieții și care fac mult bine în viața lor, în familie și în societate: Nick Vujicic, Mihai Neșu, Monica Radu și alții. Faptul că citisem sau ascultasem mărturiile lor m-a ajutat să înțeleg că, dacă va fi vreodată să nu mai pot merge, nu se termină lumea. Dumnezeu cu mila Lui îmi va da șansa și în acea situație să lucrez binele, să ajut oamenii. Exemplele lor au fost esențiale ca să nu mă blochez în criză. O situație similară apare și în cazul părințiilor care află în timpul sarcinii despre probabilitatea de a naște un copil cu nevoi speciale. Pentru ei e foarte important să știe copii și familii care trec prin situații similare și se bucură de viață. Acest lucru îi va ajuta mult să depășească criza de sarcină și să nască copilul.
La o zi după momentul în care nu mai puteam merge am fost internată în spital pentru investigații. Aveam deja titlul de „pacient multiplu investigat”, pentru că de două luni aveam dureri de cap și dureri de articulații care țineau chiar și câte două ore și încă nu era clar ce am. Fie mi se spunea că sunt tânără și nu arăt a om bolnav, fie că ar putea fi ceva grav. Slavă Domnului pentru medicii care m-au sprijinit și au mers înainte încercând să afle ce se întâmplă în corpul meu.
Am fost externată 5 zile mai târziu. Aveam trecute pe foaie patru boli autoimune și un sindrom care preia elemente de la fiecare boală și le combină între ele. Plus recomandarea de repaos, odihnă, reducerea semnificativă a activității pentru o perioadă de timp.
Partea cu reducerea activității a fost cea mai grea. Mândria, oboseala, stilul de viață dezechilibrat, nedormitul la timp au fost cauzele care m-au adus în acest punct. Eșuasem din plin în a avea grijă de darul sănătății. La două-trei săptămâni după externare lucram la o capacitate de 25-30% pentru că nu puteam altfel din cauza simptomelor. Am fost nevoită să anulez participarea la diferite întâlniri și evenimente. Asta nu era tot. În acel moment dificil, un părinte care m-a ajutat enorm pe parcursul vieții a deschis o discuție despre limite. Mi-a spus că e nevoie să-mi stabilesc limite, să înțeleg realitatea că suntem limitați ca oameni și să caut mereu voia lui Dumnezeu. Aveam 25 de ani. Mi se părea că am toată viața înainte, auzisem de n ori „depășește-ți limitele”, „the sky’s the limit”, „dacă vrei, poți”, iar mândria mea făcea ca îndemnurile părintelui să pară imposibil de pus în practică. Cu toate acestea, discuția despre limite a fost una dintre cele mai importante discuții din viața mea și m-a păzit de multe pericole. Un fragment citit recent în Dogmatica Părintelui Stăniloae despre chemarea de a crește continuu în bine spre oameni și spre Dumnezeu m-a ajutat să reiau și să aprofundez îndemnurile părintelui. Fragmentul este postat aici.
De ce scriu despre limite? Se apropie sfârșitul anului. În aceste zile se fac bilanțuri, evaluări, analize. Evaluările instituționale sunt importante. Bilanțurile financiare sunt dificile, mai ales când sunt dificultăți și nevoi descoperite. Însă ani de zile cel mai greu mi-a fost să fac bilanțul personal. Știu câte lucruri aș fi putut face și n-am făcut, cât de puțin fac din cât ar fi nevoie în mod real, cât de greu e de lucrat sistematic și simultan pe toate direcțiile necesare: educație și informare pro-viață, centre de sprijin, promovare, materiale video, formare etc., atunci când nu ai resursele necesare și oameni profesioniști care să se ocupe de toate componentele.
Ce mă ajută să nu deznădăjduiesc? Odată l-am auzit pe Părintele Zaharia Zaharou spunând într-o conferință că „Dacă omul nu începe să își plângă de milă (…), ci dă mulțumită lui Dumnezeu, Îl va întâlni pe Cel ce S-a pogorât în străfundul iadului pentru mântuirea sa.”
Aceasta este, pe scurt, povestea drumului parcurs treptat de la „depășește-ti limitele” la „Doamne, arată-mi calea pe care voi merge”. În încheiere, pentru cei aflați în căutări, las aici două îndemnuri folositoare pe care le-am primit de la un părinte:
„Infinită și continuă și de fiecare clipă e lucrarea lui Dumnezeu cu întreaga creație. Este mult mai multă decât răul pe care îl fac diavolii în creație. Pe acele elemente de lucrare mereu se poate construi ceva. Și NU trebuie comparat cu ce se dărâmă, că nu putem face noi corect această comparație, ci noi trebuie să ne agățăm rapid de acele elemente care ne sunt aproape, pe care ni le scoate în cale Dumnezeu. Restul nu e al nostru.”
„Păstrează tăcerea și nu te măsura pe tine însuți.” – Avva Visarion, Patericul Egiptean
*Acesta este unul din textele pe care am simțit să le scriu și să le postez în perioada Sărbătorilor din acest an. În luna cadourilor, înaintea darului Nașterii Domnului Iisus Hristos, am simțit că sunt datoare să dăruiesc și eu din ceea ce am primit pe drumul spre El.
În ceea ce privește partea faptică, în această perioadă derulăm (cu rezultate sub așteptări, dar mergem înainte!) Campania de strângere de fonduri pentru cele două centre ale Asociației pentru sprijinirea femeii însărcinate și a familiei. Dacă și tu ai primit sprijin într-un moment dificil, ajută-i și pe alții să fie sprijiniți. Ajută-ne să ajutăm! Donează și salvează vieți: https://centrulsfantaelena.ro/doneaza/
Citește și:
„Nu cred că m-ați crede dacă v-aș spune că la 12 ani era să devin feministă radicală. Dar Dumnezeu mi-a schimbat inima”
„Și dacă ar veni acum Hristos la tine și te-ar întreba ce ai făcut cu adevărat pentru acești oameni, ce i-ai spune? http://alexandranadane.ro/2021/12/20/si-daca-ar-veni-acum-hristos-la-tine-si-te-ar-intreba-ce-ai-facut-cu-adevarat-pentru-acesti-oameni-ce-i-ai-spune/
