Este o realitate a zilelor noastre că foarte adesea testele făcut în perioada sarcinii au ca scop avortarea copilului în cazul în care acesta are anumite diagnostice certe sau cu probabilitate mare. De exemplu, 90-96% dintre copii diagnosticați cu sindrom Down sunt avortați, în UE și SUA, într-o țară nordică procentul ajungând la aproape 100%.

Dar folosirea în acest scop a testelor prenatale nu este singurul mod de a le folosi. Acesta este scopul greșit, al abandonării în fața greutăților, al alegerii căii celei care pare mai ușoară dar se va dovedi mai grea, pentru că implică luarea vieții unui copil iar aceasta are consecințe pe măsură.

Există un alt mod de a folosi testările prenatale și despre acest mod este articolul tradus mai jos. Este modul firesc în care o familie are un drum de străbătut și verifică dacă este posibil să ajungă într-o situație dificilă pe acest drum, nu pentru a-l întrerupe, ci pentru a se pregăti pentru această situație. Drumul este viața copilului, întreruperea lui este curmarea vieții copilului, verificarea lui înseamnă testări prenatale, pregătirea pentru situații dificile înseamnă asumarea responsabilă a îngrijirii copilului în cazul în care acesta are o afecțiune.

Așa cum mergem cu copiii la doctor periodic la control și mai ales atunci când au simptome de o posibilă boală, tot așa este firesc ca în perioada intrauterină să facem testele care nu fac răul copilului dar care ne pot da informații despre starea lui de sănătate. A ști adevărul și a dori binele nu sunt opuse, ci din contră, se sprijină reciproc, tot așa cum binele copilului și binele mamei/părinților nu sunt opuse, ci se potențează reciproc.

Testarea prenatală este adesea foarte criticată, chiar și în rândul celor care sunt pro-viață. Motivul este că de multe ori susținătorii avortului fac presiuni asupra părinților să avorteze, dacă testele arată probabilitatea de a naște un copil cu o afecțiune sau cu o dizabilitate.

Mulți oameni bine intenționați se opun total testării prenatale, gândindu-se că realizarea testelor ar fi sinonimă cu intenția de a face avort, dacă în urma testării se constată că există probabilitatea ca acel copil să se nască cu o problemă de sănătate. Însă testarea prenatală poate fi utilizată într-un mod foarte pozitiv, pro-viață. Când părinții știu încă de dinainte de naștere care sunt nevoile medicale ale copilului, adesea ei sunt mai capabili să se pregătească pentru creșterea unui copil cu nevoi speciale, asigurând în același timp sprijinul și atenția necesare imediat după naștere pentru a oferi copilului lor cele mai bune șanse la viață și sănătate.

Sindromul Down

Într-un material realizat de Spectrum News Story, Leslie Ardon a vorbit despre modul în care testele prenatale au ajutat-o să afle că fiica ei, Melany, are sindromul Down. Leslie a spus că nu știa nimic despre această afecțiune și că inițial s-a speriat gândindu-se că fiica ei va muri. După ce a discutat cu mai mulți profesioniști din domeniul medical, Leslie a putut să-și folosească noile cunoștințe pentru a se pregăti mai bine pentru nașterea fiicei sale.

Dr. Edward Miller, specialist în urmărirea sarcinilor cu risc crescut, spune că multe proceduri de testare prenatală sunt un instrument util care contribuie la pregătirea părinților pentru perioada de după naștere. El i-a spus lui Leslie: „Este diferită față de ceea ce te așteptai, dar despre asta este viața. Este vorba despre diferențe, iar ea este acum unul dintre cei mai importanți membri ai familiei tale. Ea este minunată și prin asta am spus tot. Va fi minunată pentru tine”.

Atrofia musculară spinală (SMA)

În timp ce Leslie a utilizat testarea prenatală pentru a se pregăti pentru viața alături de fiica ei cu sindromul Down, alți părinți folosesc testarea pentru a asigura accesul copiilor lor la resursele medicale esențiale imediat după naștere. Așa a fost și în cazul lui Lexa Dennis, o fetiță care a fost diagnosticată în timpul sarcinii cu atrofie musculară spinală (SMA). Pentru că părinții ei au știut din timp că ea are această afecțiune, au putut să găsească Zolgensma, un medicament în doză unică, care salvează vieți în cazul copiilor cu SMA. Datorită testelor prenatale, Lexa a putut să primească medicamentul la doar patru zile după naștere. În această etapă incipientă, probabil tratamentul îi va îmbunătăți semnificativ calitatea vieții.

Kimberly Stewart, care era neonatolog la acea vreme, a spus că „din fericire am avut medici care au reușit să o diagnosticheze prenatal, ceea ce a fost un pas mare (n.n. la acea vreme), pentru că majoritatea bebelușilor sunt diagnosticați după câteva săptămâni sau chiar o lună de la naștere, când boala începe deja să evolueze. Medicamentul poate ajuta la încetinirea sau oprirea bolii, dar în acel moment copilul este deja simptomatic.”

Spina bifida

SMA este doar una dintre multele afecțiuni medicale care beneficiază de un diagnostic prenatal. Acum, odată cu progresele tehnologice, unii medici au reușit să efectueze intervenții chirurgicale pentru spina bifida copiilor nenăscuți aflați în pântecele mamei.

În urma unui test prenatal efectuat la 16 săptămâni de sarcină, Gilda și Arnuf Giron au aflat că fiica lor, Abigail, are spina bifida. Medicii au reușit să o opereze pe Abigail când ea încă se afla în uter printr-o procedură care i-a schimbat viața: „Abby va merge acasă fără să aibă nevoie de intervenții chirurgicale suplimentare și pleacă acasă într-o săptămână. Nu am mai văzut așa ceva în cariera mea”, a spus după nașterea lui Abigail dr. Alex Van Speybroeck, director al programului de spina bifida la Spitalul de Copii LA.

Acestea sunt doar câteva dintre numeroasele situații în care părinții au putut folosi în mod pozitiv testele prenatale pentru a îmbunătăți viața copiilor lor nenăscuți. Există mult prea multe situații care arată cum testarea poate fi utilizată ca instrument de distrugere a vieții atunci când apare un indiciu că ar putea exista o problemă. Este timpul să ne îndepărtăm de această narațiune nefericită și să ne schimbăm abordarea. Testarea prenatală poate fi pro-viață și poate sprijini părinții să fie mai pregătiți pentru a oferi sprijinul potrivit copilului care urmează să se nască.

Sursă: Centrul Sf. Alexandra