Adaptare de Iuliana Pîrvu după Anna Reynolds, „Study: Children who have siblings with intellectual disabilities benefit from the experience”, LiveAction

Din păcate, avortul la cerere a creat o cultură care adesea încurajează părinții să ia viața unui copil în condițiile detectării unui potențiale dizabilități intelectuale înainte de naștere. Motivația pentru această discriminare inumană și nedreaptă include uneori și opinia ca frații copilului vor fi afectați de un copil cu dizabilități, care va fi o povară în viitor.

Descoperirile recente cu privire la beneficiile relațiilor dintre copiii tipici și copiii cu dizabilități pun în lumină complexitatea și frumusețea relațiilor umane și umanitatea deplină a fiecărui copil, care merită dreptul la viață indiferent de dizabilitate. Aceasta o arată și mărturiile unor familii în care există copii cu dizabilități intelectuale.

De fapt, rezultatele acestor cercetări nu sunt de mirare, căci un copil este o binecuvântare pentru familie, iar faptul că are o dizabilitate nu înseamnă că este mai puțin copil.

De curând a fost publicat studiul „Calitatea relației dintre copiii care se dezvoltă tipic și frații lor cu și fără deficiență intelectuală: perspective din desenele copiilor”. Studiul a fost realizat de Universitatea Tel Aviv și de Universitatea Haifa și a fost publicat în revista științifică Research in Developmental Disabilities.

Cercetătorii au analizat efectele creșterii copiilor alături de un frate cu o dizabilitate intelectuală și au descoperit numeroase influențe pozitive care sunt deseori ignorate. S-a constatat că frații copiilor cu deficiențe intelectuale sunt mai empatici, învață mai bine și se bucură de relații mai bune cu frații lor.

În cadrul studiului, câteva mame și copiii lor au descris relațiile dintre frați, folosind lucrări artistice și chestionare. Studiul a urmărit relația fraților tipici cu frații care au o dizabilitate intelectuală.

Profesoara Anat Zaidman-Zait, de la Universitatea din Tel Aviv, a declarat:

„Existența unui copil cu o dizabilitate într-o familie presupune o atenție sporită din partea tuturor membrilor acesteia, inclusiv din partea fraților. Deși există provocări speciale, acestea sunt adesea însoțite de contribuții pozitive pe termen scurt și pe termen lung.”

Studiul a evidențiat armonia familială și abilitățile sociale de care beneficiază copiii care au un frate cu dizabilitate intelectuală. 

„Am constatat că, spre deosebire de ceilalți, frații copiilor cu dizabilități intelectuale sunt mai empatici, înțelegători, interacționează mai ușor cu cei din jur și evită conflictele și rivalitatea.

În general, copiii ai căror frați au dizabilități intelectuale experimentează o creștere personală și câștigă putere emoțională. Acest lucru se reflectă în trăsături de caracter precum perseverența, motivația, sentimentul de responsabilitate, maturitatea și dezvoltarea abilităților sociale.”

Unele studii anterioare în acest domeniu au constatat o ușoară creștere sau scădere a problemelor de adaptare în rândul fraților tipici. În general, s-a observat că frații tipici care au frați cu dizabilități gestionează mai bine anumite situații, manifestă mai multă responsabilitate fără efecte negative.

Ceea ce face unic studiul de mai sus este legătura dintre răspunsurile verbale obținute prin chestionare și răspunsurile non-verbale ale copiilor exprimate prin desene. Studiile care se bazează mai mult pe informațiile de la părinți sunt afectate de faptul că părinții tind să privească relațiile dintre frați mai negativ decât copiii.