„Bunelul Gheorghe Lazurca s-a aflat printre cei din fruntea coloanei, pornind spre libertate împreună cu românii din Camenca, Prisăcăreni, Suceveni, luând cruci și prapuri din bisericile din Camenca și Suceveni.
Au fost cosiți de mitralierele rușilor printre primii. Cei care erau la coadă, printre care și tata, Vasile, au reușit să fugă. S-a ascuns în pădure, sub o grămadă de lemne. Însă, oricum, n-au scăpat de ghearele călăilor, fiind apoi deportați în Siberia. Bunica Veronica a fost ridicată cu cei 6 copii și dusă în neagă străinătate, unde, din cauza gerului și a foamei, și-a îngropat doi fii.
Durerea a fost mare, la fel și chinurile martirilor osândiți la moarte. Bunicilor și celor patru copii rămași în viață, printre care și tata, le-a zâmbit norocul să se întoarcă acasă, dar a intrat între ei o frică de moarte, încât nici nu aminteau de oribilele crime. Or, cel puțin, vorbeau de ele doar în șoaptă, cu membrii familiei, de spaimă să nu fie din nou deportați”.
Fragment din cartea „Fântâna Albă – Golgota Neamului”, volum îngrijit de Acad. Alexandrina Cernov, Editura Nicodim Caligraful
Cartea este disponibilă aici: http://putna.ro/Carte-Fantana-Alba-s7-ss13.php
