„Când religia unui popor este suprimată, straturile cele mai înalte ale inteligenței sunt cuprinse de îndoială care paralizează pe jumătate și pe celelalte. Fiecare om se obișnuiește să nu mai aibă decât noțiuni confuze și schimbătoare despre domeniile care îl interesează cel mai mult, atât pe el, cât și pe semenii săi; opiniile sunt rău apărate sau abandonate și, cum te simți descurajat de a nu putea rezolva singur cele mai mari probleme pe care ți le pune destinul uman, te resemnezi ca un laș să nu te mai gândești la ele.
O asemenea stare irită întotdeauna sufletele; ea slăbește resorturile voinței și îi pregătește pe cetățeni pentru sclavie. Atunci, se întâmplă nu numai ca aceștia să lase să le fie luată libertatea, dar adesea o oferă chiar ei înșiși.
[…]
Trebuie să recunoaștem însă că egalitatea, care aduce mari binefaceri lumii, inspiră totuși oamenilor instincte foarte periculoase; ea tinde să-i izoleze pe unii de ceilalți pentru a-l face pe fiecare să nu se mai ocupe decât de el singur.
[…]
Popoarele religioase sunt deci în mod natural puternice tocmai acolo unde popoarele democratice sunt slabe; ceea ce ne face să vedem cât este de important faptul ca oamenii, când devin egali, să-și păstreze religia.”
Alexis de Tocqueville, Despre democrație în America – Editura Humanitas
