„Tineretul care zace în celulele închisorilor cu statut de condamnat politic nu reprezintă niciodată tineretul mediocru al țării, el era întotdeauna cu mult mai avansat în anii aceia.

Ceea ce urma să se întîmple cu întreaga masă a tineretului era doar: «să intre în stadiul descompunerii», al dezamăgirii, al indiferenței, să prindă gustul vieții dulci, și abia atunci poate, de la acest nivel confortabil, să înceapă urcușul amar spre un nou pisc – peste vreo douăzeci de ani?

Dar tinerii deținuți din anul 1945, beneficiari ai articolului 58-10, au sărit peste această viitoare prăpastie de indiferență dintr-un singur pas și își țineau curajoși capul sus – sus pe eșafod, sub secure.”

Alexandru Soljenițîn, Arhipelagul Gulag