Mihaela Ruxandra Marcu este unul dintre primii tineri care au căzut sub roțile taburilor la Sala Dalles. Așa cum se vede din biografia ei, n-a avut o viață specială sau ieșită din comun înainte de momentul în care a îndrăznit să strige „Libertate!”.

Exemplul ei și al altor tineri care au murit la Revoluția din 1989 arată că binele se poate face în orice moment, la orice vârstă, în orice condiții. Faptul că răul există în jurul nostru sau în societate nu oprește pe nimeni să devină un izvor de bine și lumină pentru cei din jurul său.

„Ultimul refugiu e moartea
Un loc mai retras decât toate
Un loc unde plouă cu vise.“

S-a născut în București. A făcut școala generală nr. 150 din cartierul Cotroceni. Lua lecții de vioară la școala de muzică și în particular lecții de limba germană. A intrat la Liceul Spiru Haret. A încercat la Facultatea de Energetică. S-a angajat la filiala Produse din Metal, serviciul contabilitate. A lucrat până în 20 decembrie 1989.

Pe 21 decembrie orele 17,30 a fost omorâtă, în fața sălii Dalles, de taburile intrate în forță peste manifestanții pașnici care strigau LIBERTATE.
Memoria va spune, a căzut prima sau printre primii, într-un decembrie însorit dintr-un oraș mohorât. A căzut acolo la răspântia bulevardelor, au lovit-o, au călcat-o, au însângerat-o, au însângerat-o de iubire, de oameni, de viață.

Au vrut s-o piardă în uitare, prin beznele trecutului.

Au luat-o însă dintre noi și au nemurit-o.

Sursă: Miracol 89