de Doina Filipescu, Facebook Eram în 1980. La Olimpiada la Moscova, în Satul Olimpic al Tineretului. Locuiam într-un hotel mare, construit special pentru acea ocazie. Printre altele, aveam în cameră o cutie electronică fără butoane. Nu se închidea, nu se deschidea. Nu canta. Doar asculta. După cât de grosolană era, ziceam că e făcuta la atelierele-școală sau la Casa Pionierului sovietic, la cercul de radio-amatori-ascultători…, mă înțelegeți, nici măcar nu erau subtili băieții… Dar nu despre asta e vorba. E …