„Între șapte și paisprezece ani, se dezvăluie capacitatea copilului de a avea sentimente independent de nevoile corpului. Acum, nu mai este foamea sau setea aceea care îi determină o stare de bine. În schimb, el trăiește un sentiment intens atunci când cel mai bun prieten al său vrea să se joace cu un alt băiat. Funcțiile lui corporale nu mai sunt afectate de emoții, așa cum era înainte. (…) Viața sentimentelor conține, de asemenea, extreme precum bucurie și tristețe, iubire …