Elizabeth Chrastil consideră că e șocant faptul că în 2024 nu există informații despre ce se întâmplă la nivel cerebral în perioada în care o femeie este însărcinată. Deși sunt multe studii care analizează transformările altor sisteme, hormonale, cardiovasculare, respiratorii, gastrointestinale, urinare etc.
Nu știu de ce, până acum, cercetătorii nu au studiat transformările cerebrale. Dar am o ipoteză, nu foarte îmbucurătoare.
Susținerea necondiționată a avortului în spațiul american și european, începând cu a doua jumătate a secolului 20, aruncă un tabu asupra cercetării și a discuției în spațiul public a posibilelor efecte negative ale avortului. Iar acest tabu își prelungește conul de umbră spre emoțiile care însoțesc avortul, în particular.
Când mantra publică este „avortul este soluția pentru toți”, „avortul eliberează femeia”, cine își asumă să cerceteze dacă nu este altfel?
Teoretic, cercetarea științifică este independentă de opinia publică și ar trebui să arate adevărul. În practică, și cercetătorii sunt oameni, cu poziții sociale și finanțări publice pe care nu doresc să le piardă. Și, cum a spune o minciună nu e bine, dar a tăcea este permis, cercetările care ar atinge avortul sunt cvasi-absente din oceanul de studii care se fac în universitățile, institutele și firmele.
Ca să fiu mai clară: când avortul este considerat extirparea unui țesut, fără implicații asupra femeii, atunci procesul prin care a crescut acest „țesut” este scos și el din categoria proceselor importante și profund transformatoare, că, dacă ar fi așa, extirparea lui ar fi și ea așa.
De exemplu, mă gândesc adesea, deși nu am studii de medicină: toate transformările din trupul femeii care sunt întrerupte brusc prin avort, nu au nicio consecință negativă? E ca și cum crește viteza unei mașini și se oprește brusc – nu se întâmplă nimic periculos la această oprire bruscă?
De exemplu, pe perioada sarcinii, țesuturile/celulele din sâni cunosc patru stadii de transformare – dacă acest proces este întrerupt brusc, oare celulele de acolo nu pățesc nimic?
Revenind la șocul științific al cercetătoarei: și mie mi se pare șocant că în 2024 există un grad uriaș de necunoaștere a transformărilor pe care le presupune sarcina. Astfel de studii sunt nu doar binevenite, ci necesare, pentru că riscul este ca societatea să anuleze și diferențe constatate din experiența de zi de zi, odată cu absorbantele distribuite bărbaților.
Iar pentru cine dorește binele femeilor însărcinate, astfel de studii oferă fundamentul unui larg pachet de politici publice și de sprijin personal. A fi însărcinată înseamnă a adapta organismul pentru încă o ființă, iar asta nu înseamnă doar creșterea circumferinței abdominale.
