Pe noi ne opresc multe lucruri să facem binele: că societatea nu valorizează lucrurile bune, că „nu putem schimba nimic”, că e greu, că înseamnă să renunțăm la anumite beneficii sau să intrăm într-un conflict de valori cu cei din jurul nostru.

Unul dintre cei mai profesioniști oameni din spatele acestei conferințe căruia îi datorez multe lucruri bune învățate în ultimul an și care în ultimele zile a avut multă dragoste și dăruire față de ceilalți a povestit mai devreme într-o discuție particulară că mama ei a trecut la cele veșnice acum o săptămână, un om drag e în spital și o altă persoană din familie a fost implicată într-o problemă în altă țară, i-a fost pusă viața în pericol și e imposibil să intre în legătură cu ea. Până acum nu a fost niciun indiciu că are o problemă majoră, s-a dăruit pentru ceilalți.

Cred că avem nevoie ca durerea și dragostea pe care le simțim azi pentru Hristos cel răstignit să le avem pentru fiecare persoană care are nevoie de ajutor și să ne dăruim măcar puțin din cât s-a dăruit El, pentru că fiecare om este chipul lui Dumnezeu.