Dragi susținători ai vieții,
Vă mulțumesc că astăzi ați lăsat deoparte alte preocupări și ați venit să exprimăm împreună că suntem pro-viață.
Iată ce înseamnă pentru mine a fi pro-viață și ce reprezentați pentru mine dumneavoastră și sutele de mii de români care astăzi și în Luna pentru viață au făcut activități pro-viață.
#respect
În primul rând respect. Atitudinea pro-viață înseamnă respect pentru femeile în criză de sarcină, pentru copiii nenăscuți, pentru mamele care își cresc singure copiii, pentru tații care își cresc singuri copiii, pentru persoanele cu dizabilități, pentru toți cei implicați în adopție. Înseamnă respect pentru femeile și bărbații afectați de trauma avortului, pentru persoanele ale căror frați și surori n-au avut șansa să vadă lumina zilei și să se bucure de viață și ei știu să sunt practic supraviețuitori între frații și îi doare acest lucru. Înseamnă respect pentru toți copiii care și-au pierdut viața înainte de a se naște. Adică respect pentru fiecare om, începând din momentul concepției.
#realism
Atitudinea pro-viață înseamnă realism. Suntem deplin conștienți că omul este unic din prima secundă a vieții lui. Suntem deplin conștienți de statisticile care ne dor: în România, din 1958 până în prezent, s-au făcut peste 23.000.00 de avorturi, iar acest număr nu include avorturile realizate în clinicile private după anul 1990, avorturile medicamentoase și avorturile făcute de românii plecați în străinătate. Practic alte Românii nu s-au născut, deși au existat.
Ce înțelegem din aceste numere triste? Când știm că lipsa de sprijin e direct proporțională cu numărul avorturilor și că sunt mai multe avorturi decât oameni în România, înțelegem că idealul ar fi ca fiecareromân să înțeleagă ce este criza de sarcină și să ajute femeile din jurul lui care trec prin criza de sarcină.
#muncă
De aceea a fi pro-viață înseamnă muncă. Multă, multă muncă, și nu o spunem cu mândrie, ci cu mulțumirea că o putem face. Iată câteva numere care ne aduc multă bucurie. În anul 2014, Marșul pentru viață s-a desfășurat în 40 de localități din România. În 2019, oamenii din circa 600 de localități din România și Republica Moldova susțin viața. De la câteva mii de oameni astăzi suntem sute de mii. Sute de mii de oameni care transformă recunoștința că s-au născut în muncă pentru viață. Sute de mii de oameni pe care îi unește cel mai important proiect din această lume, după credința în Dumnezeu: sprijinirea vieții. Un proiect greu pe măsura importanței lui.
În ultimii ani s-au deschis noi centre de sprijin pentru femeile în criză de sarcină. Sute de oameni au decis să se implice activ în comunitățile lor, au participat la programe de formare pro-viață și sunt deschizători de drumuri. Astfel, din ce în ce mai mulți oameni înțeleg că în spatele fiecărui avort există multă lipsă de sprijin.
#solidaritate
A fi pro-viață înseamnă a fi solidar cu semenii. În Uniunea Europeană, 96% dintre copiii diagnosticați intrauterin cu posibilitatea de a avea Sindrom Down sunt avortați. Unde sunt adulții solidari în astfel de cazuri? Apoi, când părinții își găsesc puterea să ducă sarcina la bun sfârșit și să-și crească copiii, în loc să primească mai multă susținere din partea celor din jur, a statului și a întregii societăți, sunt adesea ostracizați și izolați. Caută și nu găsesc programe de sprijin și terapie, fonduri și proiecte care să ofere copiilor lor cu nevoi speciale șanse reale să devină ce își doresc și pot. De fapt lipsește solidaritatea. Solidaritatea este soluția la astfel de probleme, nu eliminarea copiilor care primesc acest diagnostic în pântecele mamei. Crearea unui mediu care să prețuiască viețile lor este la fel de importantă precum crearea unui mediu care să faciliteze dezvoltarea unui campion sau a unui savant.
#dragoste
A fi pro-viață înseamnă a nu urî, ci a iubi. Nu este vinovat copilul nenăscut de criza de sarcină generată de adulți. Nu putem să aruncăm responsabilitatea pe umerii femeii pe care o lăsăm singură în criza de sarcină. Să aruncăm responsabilitatea pe umerii bărbatului, care în cele mai multe cazuri presează spre avort sau o părăsește pe mama copilului său, nu este eficient pentru că, cel mai adesea, nu a fost educat să fie responsabil și nu i s-a cerut să fie responsabil. Și, oricât de greu ar părea de împlinit, nu prin ură îi vom ajuta pe doctori să respecte jurământul lui Hipocrate de a proteja viața și a nu lua viața, ci prin dragostea pentru ei. Această dragoste există atunci când primim în noi picurarea dragostei lui Dumnezeu pentru toată făptura.
#credință
Credința înseamnă să te încrezi în cineva din afara ta. Să ai încredere în Dumnezeu, să ai încredere în oameni că vor alege binele. O credință care nu cade atunci când vezi că răul se face, că un copil nevinovat își pierde viața, că un suflet de părinte se sfâșie pe sine încuviințând sfâșierea copilului. Fără credință, mișcarea pro-viață nu ar putea exista.
Fiți pro-viață: respect, realism, muncă, solidaritate, dragoste, credință!
Continuați să sprijiniți! Continuați să vă implicați! Continuați să fiți omul potrivit la locul potrivit când o femeie în criză de sarcină are nevoie de ajutor! Cu florile vieții îngrijite de fiecare dintre noi devenim o comunitate a dragostei, așa cum toți ne dorim!
Vă mulțumesc.
