Tolia Sireteanu-Angel mi-a luat un interviu despre Marșul pentru viață 2019 „Unic din prima secundă” și despre sprijinirea femeilor în criză de sarcină pentru site-ul tolia.ro.

Mulțumesc, Tolia!

1. Care este scopul „Marșului pentru viață” și care este mesajul pe care această acțiune dorește să îl transmită fiecăruia dintre noi precum și societății în general?

La Marșul pentru viață 2019 „Unic din prima secundă” îi invităm pe oameni să-și manifeste recunoștința pentru cel mai important dar pe care l-au primit: darul vieții. Îi încurajăm să fie solidari, să nu treacă indiferenți pe lângă problemele cu care se confruntă femeile în criză de sarcină. Ne străduim ca prin efortul tuturor organizaților, instituțiilor și voluntarilor implicați oamenii să cunoască cât mai bine atât problematica crizei de sarcină, cât și informațiile despre dezvoltarea copilului nenăscut: că viața începe la concepție, că la 16 zile începe să bată inima, iar la 6 săptămâni avem activitate cerebrală – așa a fost viața fiecăruia dintre noi și așa e viața fiecărui om, toate astea înainte de naștere. Pe lângă această informa despre copil, Marșul pentru viață a oferit în ultimii ani femeilor care au trecut prin trauma avortului sau printr-o criză de sarcină un spațiu în care să vorbească despre experiențele lor.

2. Anul acesta „Marșul pentru viață” este la a IX ediție națională, prima ediție având loc în 2008 în Timișoara! Spuneți-ne câteva cuvinte despre persoanele inimoase ce trudesc la realizarea acestui eveniment care a crescut frumos și sigur, de la an la an.

Anul acesta Marșul pentru viață și Luna pentru viață 2019 „Unic din prima secundă” și se desfășoară în peste 600 de localități din România și Republica Moldova. În București organizator este Asociația Studenți pentru viață, o echipă de tineri minunați care își dedică o parte din timpul studenției implicării în activități pro-viață. La nivel local sunt sute de oameni, organizații și instituții care pun umărul la organizarea și promovarea acestor evenimente. Suntem foarte bucuroși că de la an la an din ce în ce mai mulți români înțeleg nevoia de a sprijini astfel de activități.

3. Fiecare ediție se desfășoară sub „umbrela” unei teme, motto-ul de anul acesta fiind „Unic din prima secundă”. Cum se aleg aceste teme și ce reprezintă ele?

Să fii pentru viață înseamnă să te preocupe sprijinirea vieții din momentul concepției și până când oamenii pleacă din această lume. În 2014 tema Marșului pentru viață a fost „Adopția, o alegere nobilă”, pentru a transmite societății că fiecare copil adoptat este o binecuvântare, iar părinții adoptivi sunt binecuvântați. În 2015 am ales ca temă „Fiecare viață este un dar”, pentru a valoriza mai mult copiii care se nasc cu Sindrom Down și pentru a transmite că viața lor e la fel de valoroasă ca viața unui campion. În 2016 tema a fost „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie”, prilej cu care am transmis nevoia de a sprijini și mama și copilul, nevoia de a fi bine pentru amândoi și faptul că în cele mai multe cazuri nu trebuie să alegem: mama sau copilul. În 2017 tema a fost: „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”, prilej cu care am vorbit despre necesitatea deschiderii unor centre care să sprijine femeile în criză de sarcină. În 2018 am mărșăluit din dorința de a construi „O lume pentru viață”, iar Marșul pentru viață 2019 este despre unicitatea fiecărei persoane din prima secundă a vieții, despre faptul că fiecare are un ADN unic și o chemare unică în această lume.

Nevoia de sprijin pentru viață în România e uriașă, prin urmare temele apar în urma experienței concrete de lucru cu femeile în criză de sarcină, a relaționării cu femei care au trecut prin trauma avortului și pe măsură ce înțelegem nevoile reale de implicare.

Tragem cu ochiul bine și la tema din Statele Unite, pentru a manifesta și a întări colaborarea cu mișcarea pro-viață din alte țări.

4. Luna martie este prin excelență o lună a renașterii, a începutului. Din 2016, în calendarul asociației „Studenți pentru viață”, luna martie este „Luna pentru viață”, o lună plină de evenimente pro-viață. Vă rog să ne vorbiți despre ele!

În perioada 1-31 martie se desfășoară Luna pentru viață 2019 „Unic din prima secundă” în care atât asociația Studenți pentru viață, cât și alte organizații se implică în realizarea unor activități de sprijin și informare: proiecții de film, ateliere, dezbateri, vizite la maternități, centre de plasament, activități cu copiii, de exemplu ateliere de lectură, activități artistice, drumeții în locuri în care pot da altor oameni o mână de ajutor etc. Este un prilej de a valoriza mai mult viața, relațiile dintre oameni și de a-i ajuta în mod concret pe cei de lângă noi.

5. Marșul pentru viață a fost organizat pentru prima dată, în lume, la Washington. D.C., în 22 ianuarie 1974. De atunci, în fiecare an el se desfășoară în mai multe orașe importante din lume. Cum se situează România în privința sprijinului acordat tinerelor însărcinate, în raport cu alte state?

În România lucrurile sunt foarte la început. Abia avem câteva centre de sprijin, iar Marșul pentru viață este la a IX-a ediție. În SUA Marșul pentru viață se organizează de 46 de ani neîntrerupt, iar în acești ani s-au dezvoltat mii de organizații care informează și mii de centre care vin în ajutorul femeilor în criză de sarcină. În 2017, după un training susținut la București de organizația Heartbeat Internațional, care are 2.800 de centre în SUA, s-au deschis câteva centre noi în România, dar mai este foarte mult de lucru.

6. Ce rol are, ce rol ar trebui să aibă statul în protejarea tinerelor însărcinate? Cum reușește el să le sprijine?

De câțiva ani în comunicatele de presă ale Marșului pentru viață se regăsesc câteva propuneri concrete de sprijin:

• înființarea de centre de sprijin pentru femeile însărcinate, unde femeile în criză de sarcină să poată beneficia, la cerere, de consiliere psihologică gratuită și de sprijinul unui asistent social specializat în criza de sarcină;
• crearea posibilității legale ca femeia însărcinată care consideră că nu poate crește copilul să îl încredințeze spre adopție imediat după naștere, după modelul adopției începute în perioada de sarcină care este utilizat în SUA, Marea Britanie, Australia;
• valorizarea în societate a tuturor celor implicați în adopție, în vederea eliminării mentalității disprețuitoare la adresa copiilor adoptați, a părinților adoptivi și, mai ales, la adresa mamelor sau părinților care își încredințează copiii spre adopție când dificultăți majore le afectează capacitatea de a se ocupa corespunzător de creșterea acestora;
• legiferarea posibilității, la cererea mamei care a pierdut sarcina, de a înmormânta legal copilul.

7. Care este reacția pe care ați primit-o de la autoritățile statului în a vă sprijini și a vă asculta?

Schimbările se produc în timp. Marți, 19 martie, în Parlamentul European s-a desfășurat prima ediție a evenimentului „Babies Go to the European Parliament”, organizat de europarlamentarul independent Cătălin Ivan la inițiativa Centrului „Sfânta Alexandra Împărăteasa”. Tema ediției din acest a fost este „Beyond the pro-life vs pro-choice debate, there is a room for EU to support women in pregnancy crisis”. Cu alte cuvinte, participanții au discutat despre ce putem face concret la nivelul Uniunii Europene pentru femeile în criză de sarcină, dincolo de dezbaterea pro-viață versus pro-alegere/pro-avort. În aceeași zi la București a avut loc a doua ediție a evenimentului „Copiii merg la Parlament” organizată în cadrul Grupului Ecumenic de Rugăciune din Parlamentul României. La ambele evenimente oamenii politici au avut ocazia să asculte mărturii ale femeilor care au trecut prin criza de sarcină și să înțeleagă nevoia de sprijin.

8. Există opinii conform cărora acțiunile pro-viață sunt de fapt acțiuni împotriva dreptului femeii de a alege ce vrea să facă cu propriul corp. Interferează acest drept al femeii cu dreptul la viață al fătului?

Îndemnul nostru este ca oamenii să facă tot ce pot să sprijine și mama și copilul, să-i iubească, să-i prețuiască, să-i sprijine pe amândoi. E nefiresc și nesănătos din punct de vedere comunitar și personal să fie așezați mama împotriva copilului și copilul împotriva mamei, când, de fapt, grija și ajutorul nostru trebuie să se îndrepte spre amândoi. Când copilul suferă, suferă și mama, iar când mama suferă, este afectat și copilul. Sunt din ce în ce mai multe dovezi și mărturii că un avort afectează pe termen lung dezvoltarea emoțională a femeii, iar uneori efectele acestei traume se resimt până pe patul de moarte.

Trăim într-o societate în care avem libertatea de a acționa public. Putem face mult mai mult pentru a sprijini femeile în criză de sarcină decât să le tratăm cu indiferență și să le obligăm să aleagă între viitorul, cariera, relația lor și copil. Au dreptul și este firesc să fie sprijinite să aibă parte de toate acestea. Femeile au dreptul să nu fie constrânse să renunțe la copilul lor doar pentru că cineva face presiuni asupra lor, cuiva nu-i pasă, familia o dă afară din casă etc. Să depășim poziționarea ideologică și să facem ceva concret pentru a ajuta!

9. O femeie aflată în criză de sarcină se confruntă nu doar cu propriile-i gânduri și neliniști dar și cu presiunea, cu lipsa de susținere a celor ce îi sunt în preajmă. Care ar trebui să fie atitudinea familiei și care ar trebui să fie rolul medicilor referitor la problematica avortului?

Studii realizate de Institutul Eliot din SUA arată că 64% dintre femei se simt presate să întrerupă sarcina, că majoritatea femeilor se simt nesigure sau împinse să facă avort, dar 67% dintre femeile care au făcut întrerupere de sarcină n-au fost întrebate de către cineva dacă sunt într-o situație de abuz și dacă au nevoie de ajutor. Clinicile nu reușesc să detecteze existența coerciției și de cele mai multe ori traumele femeii de dinainte să ajungă la avort și de după ce iese din cabinet rămân necunoscute specialiștilor și publicului larg.

10. Puterea unui mesaj este mai mare dacă acesta este rostit prin glasul unor personalități ale vieții publice, a căror activitate este admirată și respectată de publicul larg. Există vedete, persoane cunoscute, care susțin această cauză și care participă la acest marș sau care au participat în anii anteriori?

Concertul „Live for life” cu care se va încheia Marșul pentru viață din București va fi susținut de Ioana Picoș, Robert Patai, Raluca Blejușcă, Dumitrița Sinița. În anii trecuți au fost alți artiști care susțin viața: IRIS, Paula Seling, Aurelian Temișan, Vlad Miriță, iar în timp, din ce în ce mai mulți oameni adoptă o atitudine pozitivă față de protejarea vieții. Dar cel mai important aspect la Marșul pentru viață din acest an sunt vorbitorii: femei care au depășit criza de sarcină, părinți care au adoptat un copil, Monica Radu, o mamă a trei copii în scaun cu rotile, mama unui copil cu Sindrom Down, mama unui copil cu autism și alți oameni care îi ajută pe cei din jurul lor și inspiră mulți oameni.

11. Parafrazând o expresie cunoscuta as spune – „câteva cifre concrete valorează cât o mie de cuvinte”. Cum arată o statistică recentă referitoare la numărul întreruperilor de sarcină în țara noastră?

S-au făcut peste 23.000.000 de avorturi din 1958 până în prezent, iar această cifră nu include avorturile realizate în clinicile private după anul 1990, avorturile medicamentoase și avorturile făcute de românii plecați în străinătate. Este mai mult decât încă o Românie. Cam aceleași numere sunt și în Basarabia. Apropo, România este pe locul 5, iar Republica Moldova pe locul 6 în lume în topul nefericit al numărului de avorturi raportat la populația din acest moment a țării. Și în dreapta, și în stânga Prutului, sunt mai puțini români în viață decât avorturi făcute. Sunt milioane de vieți care n-au apucat să vadă lumina zilei, să se bucure de viață, să devină profesori, medici, cercetători, campioni, mame, tați și să facă ceva frumos pentru ei și pentru cei din jurul lor.

Anual se fac în lume cel puțin 42 de milioane de avorturi. Din 1918, când URSS a legalizat pentru prima dată în lume avortul la cerere, în lume s-au făcut mai mult de 1 miliard de avorturi. Acestea sunt estimări minimale, care includ strict datele din statisticile oficiale. Peste tot statisticile sunt incomplete pe această temă.

12. Dacă acum ați fi față în față cu o tânără aflată în criză de sarcină, care ar fi mesajul pe care i l-ați transmite, ce ați dori să îi spuneți?

Că voi face tot ce ține de mine să o ajut cu absolut orice are nevoie. Că în București există Centrul de consiliere „Sfânta Alexandra Împărăteasa”, care oferă consiliere psihologică gratuită și programe de asistență socială menite să o ajute să ducă sarcina la bun sfârșit în siguranță. Că există oameni atât în București, cât și în multe alte locuri din țară care vor să sprijine. Că presiunile și amenințările vor trece, situația materială se va rezolva, părinții de cele mai multe ori se bucură când li se naște un nepot sau o nepoată și de aceea e important să-și facă curaj să ceară ajutor, să se informeze înainte de toate, pentru că un avort oprește viața unui copil și afectează viața mamei pe termen lung, iar timpul nu poate fi dat înapoi. Să mă caute. Pe Facebook, pe internet sunt datele mele. Și să aibă curaj, pentru că există o luminiță la capătul tunelului. Aceea este cu adevărat salvatoare, pe termen lung.

13. Intr-o scrisoare trimisa către Mișcarea Italiana pentru viață, Maica Tereza scria, in 1992: „Dacă pruncul încă nenăscut ar trebui să moară prin voința deliberată a mamei, care este aceea care trebuie să ocrotească și să hrănească acea viață, cine mai trebuie ocrotit? Acesta este motivul pentru care eu numesc pruncii încă nenăscuți cei mai săraci dintre săraci. Dacă o mamă poate să-și ucidă pe însuși fiul său în sânul ei, să distrugă carnea din carnea sa, viață din viața sa și rod al iubirii sale, de ce suntem surprinși de violența și de terorismul care se răspândește în jurul nostru? Avortul este cel mai mare distrugător al păcii astăzi în lume – cel mai mare distrugător al iubirii”.

Avortul oprește viețile a milioane de copii și afectează milioane de femei și bărbați. Am cunoscut femei care n-au discutat cu nimeni despre această traumă timp de 15 – 20 de ani, femei care în fiecare an se gândesc câți ani ar fi avut copilul lor, ce ar fi devenit, care ar fi fost realizările ei sau ale lui. Iar această problemă nu afectează doar femeile. Poate vă amintiți cazul domnului Ion Cârstoiu din Aninoasa, care a donat economiile strânse o viață pentru achiziționarea unor incubatoare. Când presa l-a întrebat de ce a făcut acest gest, a spus că în tinerețe i-a cerut unei iubite să facă avort și regretă acest lucru. Fiecare avort are în spate multă lipsă de sprijin. Iar în România lipsa de sprijin e direct proporțională cu numărul avorturilor – cum sunt mai multe avorturi decât oameni în România, înseamnă că idealul ar fi ca fiecare român să înțeleagă ce este criza de sarcină și să ajute femeile din jurul lui care trec prin criza de sarcină.