Cătălin Sturza:

Părinții lui Roman spun în filmuleț că pentru ei „termination”, adică uciderea copilului, NU ERA O OPȚIUNE, punct. Pentru acești oameni, viața unui om e mai importantă decât orice, iar cei doi erau dispuși să facă, împreună, orice sacrificiu ca să salveze o viață.

Și, într-adevăr, pentru un om care are mintea unde trebuie și inima unde trebuie, o viață este mai importantă și mai valoroasă decât Universul, cu tot ce există în el.

Părinții băiețelului ne mai spun că prima „soluție” care le-a fost propusă și soluția default propusă pentru copiii precum Roman în Statele Unite este „termination”, adică distrugerea, moartea; distrugerea unui băiețel care avea cap, ochi, inimă, mâini, picioare, coloană vertebrală (chiar dacă nu tocmai perfectă). Asta ne spune ceva despre civilizația noastră, care așază confortul înaintea demnității și a vieții umane. Și despre cum civilizația noastră ne oferă, poate, un anumit confort – dar cu ce preț? Cât de rău ne mutilează acest fel strâmb de a privi viața, și cât de departe ne sunt inima – și mintea – de locul unde ar trebui să fie?