„În curtea vechii primării, câțiva activiști aruncau pe foc niște cărți rupte în bucăți. Noi nu ne-am dat seama că în acele legături pe care le-am dus era mica noastră bibliotecă de carte românească care se mai păstrase ca prin minune în podul școlii: cărți de povești, cărți de istorie și limba română, cărți de religie…
[…]
Neputincioși ne uitam cum, rând pe rând, se mistuiau în rugul inchiziției roșii eroii poveștilor noastre. Tăcută și supusă s-a mistuit «Capra cu trei iezi», măndru și demn de sine a ars «Făt frumos din lacrimă». […]
Apoi a venit rândul manualelor de istorie și de religie. Când focul s-a încins mai tare, a dat Dumnezeu un vârtecuș și a ridicat în sus o mulțime de foi nearse și le-a dus până hăt departe, spre biserică, fiindcă vântul bătea dinspre răsărit…
O foaie s-a ridicat așa de sus, că s-a agățat de crucea bisericii, iar unii spuneau că ar fi fost chipul lui Hristos, că așa i-i dat Lui după Scriptură, să fie țintuit pe Cruce.”
Sursă:
