Însărcinată cu al treilea copil, Elena Dumitrescu, fotograf freelancer din Bucureşti, a postat pe o reţea de socializare câteva gânduri în legătură cu această realitate.

La ţară, pe vremea bunelor noastre, femeile care năşteau erau sprijinite de o întreagă gaşcă de alte femei din sat. Unele erau moaşe, altele erau doici, altele veneau să o ajute pe proaspăta mămică la treburile casnice. Acum? Acum femeile sunt cele care muşcă cel mai rău alte femei. Care judecă cel mai aspru. Care te pun uşor la colţ. Maternitatea a ajuns un bullshit. Feminitatea şi mai şi. Păi mai ai voie să fii sensibilă? Nu. Dacă eşti, înseamnă că eşti slabă. Şi ca femeie trebuie să fii puternică. Aşa ţi se spune. Asta da presiune. Presiunea de a nu mai fi ce ai fost concepută să fii: femeie.

Trag un semnal de alarmă cu privire la modul în care se vorbeşte cu o femeie însărcinată/mamă sau la discriminarea de care are parte.

Mi s-au spus următoarele:

1) „Sper că vă opriţi aici din făcut copii.” (cineva aproape străin spunând asta)

2) „Trei copii sunt suficienţi. Să veniţi la mine să vă pun sterilet. Gata cu copiii!”

3) „Acum e momentul să îţi legi trompele.”

4) „Cum? Nu ai făcut nici dublu testul, nici triplul test? Şi nu s-a supărat doctoriţa ta? (Cum să se supere când e vorba de familia mea, de viitorul meu, de copilul meu?)”

Încă nu am fost făcută sectantă sau pocăită, dar nu e prea târziu. Au mai fost şi alte răutăţi dar nu mai merită menţionate.

Dragi femei, dacă veţi ajunge vreodată în situaţia să vi se spună aşa ceva, nu tăceţi şi nu lăsaţi capul în jos. Nu vă ruşinaţi; să dai viaţă nu e ruşine. Nu se ştie cum copilaşul vostru va schimba lumea.