Cristian Hostiuc a publicat în Ziarul Financiar o discuție cu o familie de IT-iști, care dezvoltă un agrobusiness de câteva milioane de euro pe an. Discuția pune degetul pe o mare problemă a României: lipsa oamenilor pregătiți. Iată fragmente din discuție:
– Sunt salarii mici în România? Nu este de lucru? Noi căutăm un inginer agronom, îi dăm 5.000 de euro net pe lună, cu Toyota Hilux (pick-up) maşină de serviciu, laptop, telefon mobil. Îi cerem să nu fure şi să nu bea. Şi nu găsim.(Salariul mediu pe economie este de 2.300 de lei net, adică aproape 500 de euro. În IT, salariul mediu este de 5.700 de lei net, adică aproape 1.300 de euro)
– Nu găsim nici tehnicieni agricoli, nici tractorişti, nici silozari, nici magazionieri, nici zilieri, este un dezastru. Avem nevoie de un agronom pedologic, să ştie când să însămânţeze, să se uite după cultură, după umiditate, să ştie când trebuie să recoltăm, şi nu găsim.
– Am cumpărat tractoare de ultimă generaţie, de sute de mii de euro, zici că este o navă spaţială în cabină, nici nu simţi căldura de afară, poţi să stai în costum fără probleme, dar nu avem tractorişti. Le plătim şi 4.000 de lei net pe lună în campanie, ne rugăm să nu strice tractorul.
– Avem nevoie de un tehnician agricol, îi dăm 2.000 de euro net pe lună, îi dăm casă, dar vrem să ştie să scrie un jurnal de recoltare, să urmărească producţia, să nu fure şi să nu fie beţiv.
– Cei de la Bucureşti au desfiinţat şcolile profesionale, iar acum plătim cu toţii, pentru că nu avem de unde să luăm oameni specializaţi.
– Cei de la Agronomie, fie pleacă din ţară, fie se duc într-un alt sector, fie se duc reprezentanţi de vânzări la companiile de inputuri. Nimeni nu vrea să lucreze în producţie, să vină pe câmp. Şi le dăm bani.
– Unde sunt Camerele Agricole şi pe cine reprezintă?
– Agricultura nu mai este ca pe vremuri, acum se face cu tableta în mână, iar şcoala nu ţine pasul cu realitatea.
– Noi ne-am distrus industria de îngrăşăminte, şi am ajuns să luăm de la bulgari.
– Piaţa este controlată de marii traderi internaţionali, care au silozurile din port şi care fac preţurile.
– Piaţa inputurilor o fac marile companii din afară şi nu treci de ele, iar în fiecare an majorează preţurile. Du-te la Fundulea să vezi ce plâng ăia cu seminţele noastre! În inputurile de afară sunt substanţe care nu au ce căuta în agricultură. Soiurile străine sunt foarte agresive.
– Noi suntem doar buni să muncim, să strângem recolta.
– Am citit că suntem pe prima loc în Europa la rapiţă. Ştii că rapiţa îţi omoară terenul? De aia, francezii au renunţat la rapiţă şi ne-au lăsat-o nouă.
– În ţară sunt păşuni întregi care nu sunt folosite, pentru că nu mai sunt văcari, este o jale mare în satele noastre. Noi facem staţii de autobuze de 3 mld. de lei vechi (300.000 de lei noi), dar nu are cine să urce în autobuz.
– Noi vorbim de productivitate? Când te duci şi vezi ce este în afară, ce producţii obţin ăia te apucă plânsul.
– Nu există să evoluezi fără o calitate a muncii, iar calitatea muncii o dă şcoala, o face profesorul.
– Cei de la Bucureşti, cu ajutoarele sociale, cu atitudinea lor, nu încurajează deloc munca şi mai ales munca la ţară, în agricultură.
Agricultura României este un business ce depăşeşte 20-21 mld. de euro pe an, cu o pondere de 6% din PIB. În agrobusiness, marjele de profit ale companiilor sunt cele mai mari din România, cele declarate oficial, depăşind 20%.
În acest an, se estimează că România va fi cel mai mare producător de porumb şi floarea soarelui din Europa şi pe locul 5 la grâu.
Din păcate, avem o ţară fabuloasă, dar doar atât!, închide discuţia IT-istul transformat în agricultor, care a lăsat clădirile de birouri din Bucureşti pentru câmpurile agricole.
– Noi am lucrat în IT, dar nu toată România este numai IT, mai trebuie să lucreze cineva şi în agricultură.
Articolul integral la:
