„Anticlericalismul revoluției franceze a pus bazele unui discurs mai larg, anti-religios. El avea să inspire, sub pretextul „iluminismului”, adică al „emancipării” omului de sub puterea „obscurantistă” a religiei, toate practicile totalitare de eradicare a creștinismului, în varianta lor nazistă (neo-păgână) sau comunistă („ateist-științifică”). În secolul al XIX-lea, frontul intelectual anticreștin a primit validări diverse, de la socialism și anarhism, până la noua „religie” a umanității, în pozitivismul lui Auguste Comte. De aceea a pătruns în vulgata modernității suprapunerea dintre religie …