Un studiu publicat în august 2026 a analizat experiențele a 226 de femei din SUA care trecuseră printr-un avort. 43% dintre respondente au spus că au acceptat să facă avort, deși nu corespundea valorilor sau dorințelor lor, 33% au spus că și-au dorit să facă avort, 14% au afirmat că avortul fusese nedorit, iar 10% că au fost constrânse să îl facă.
Cu alte cuvinte, pentru două din trei femei din acest studiu, situația a fost mai complicată decât „am vrut să fac avort”.
Cercetătorii au analizat apoi problemele mai profunde: presiunea partenerului sau a familiei, problemele financiare, conflictul cu propriile convingeri și răspunsurile femeilor care spuneau că ar fi continuat sarcina dacă ar fi avut mai mult sprijin.
Studiul arată că efectele negative după avort au fost raportate și de femeile care au ales avortul, nu doar de cele care au fost presate să îl facă. În același timp, suferința raportată ulterior a fost mai mare atunci când avortul a avut loc într-un context de presiune. Printre consecințele resimțite se numără: stări tristețe și sentimentul de pierdere, gânduri intruzive, dificultăți în relații sau în viața de zi cu zi, nevoia de ajutor pentru a face față consecințelor.
În total, 84,1% dintre participante au atribuit avortului cel puțin o consecință negativă de intensitate moderată până la severă, iar aproape o treime au descris cel puțin un efect negativ ca fiind sever.
Dincolo de cifre, studiul ne pune în fața unei întrebări foarte concrete: câte avorturi ar mai avea loc dacă femeia ar fi întrebată înainte „ce te face să simți că nu poți continua sarcina?” și „de ce ai avea nevoie ca să poți păstra copilul?”, apoi i s-ar oferi sprijinul necesar.
Pentru că de cele mai multe ori în spatele unei deciziei de a face avort nu se află dorința de a renunța la copil, ci sentimentul că nu există nicio altă soluție.
