1 iunie, Ziua Copilului. La Centrul Sfânta Alexandra, ne pregăteam să primim copiii și mamele sprijinite de Centru, alături de voluntarii TADEU, voluntarii Studenți pentru viață, de Veronica Iani și de Ioana Revnic. Treabă peste treabă, ultimele pregătiri pentru sărbătorirea Zilei Copilului. Va fi o zi minunată, copiii care au venit au fost foarte entuziasmați de atelierele de povești, jocuri și experimente, iar mamele s-au bucurat de un moment de respiro și de ceva pregătit pentru ele, în această zi specială.
La 8.57 sună telefonul pe Linia Verde de sprijin pentru femeile în criză de sarcină. Adesea un apel declanșează o activitate febrilă, pentru că uneori este o urgență în care trebuie intervenit rapid și alocat timp pe loc. Doamna de la celălalt capăt al firului spune: „Sunt Georgiana”*.
O știu. Inima mi se strânge. Sunase acum câteva zile. Vedea avortul ca singura soluție. Cât de straniu este să vezi ca singura soluție ceva ce nu e soluție, ci eșec – asta spune ceva despre mentalitatea noastră ca societate. Poate că cineva crede că Norvegia este în sudul României, dar la nivel de societate se menține adevărul că este în nordul României. În cazul avortului, eșecul însă este adesea numit soluție. De fiecare dată când termenul soluție este folosit în cazul avortului mă gândesc la cum de se menține public un fapt atât de fals… Dar acum nu e o discuție teoretică, ci un om concret. Mai bine zis, doi oameni, unul într-o criză profundă și unul a cărui viața sau moarte e discutată.
„Am vorbit cu dumneavoastră în urmă cu câteva zile”.
Da, știu. Sfârșitul acelei convorbirii a fost dintre cele care îți lasă un gol în suflet – parcă simți, fizic și sufletește, ce se anunță că se va întâmpla în următoarea perioadă: un copil își pierde viața, o mamă își pierde copilul.
„Atunci credeam că, în situația mea, avortul e singura soluție. După aceea m-am gândit mult la ceea ce am vorbit și am decis să păstrez copilul. V-am sunat să vă dau vestea și să vă întreb dacă mă puteți ajuta cu consiliere și cu cele necesare pentru copil”.
Gata, e cea mai frumoasă Zi a Copilului!
Acea mică speranță pe care o ai în cele mai crunte crize de sarcină, până în ultimele momente când inima copilului încă bate, iată că de data asta s-a împlinit!
O veste – dar de la Dumnezeu. Sunt multe provocări pentru cei care lucrează în sprijinul femeilor în criză de sarcină, dar cea mai mare bucurie e atunci când mamele și părinții care au fost în criza de sarcină sunt recunoscători că au fost sprijiniți să aleagă viața.
Evenimentele din această săptămână dedicate copiilor sunt un prilej să reflectăm mai mult la ce putem face pentru ei. Pentru toți copiii. Copii sunt copiii născuți și copiii nenăscuți încă, sunt copiii biologici și copiii adoptați.
Îi sprijinim pe toți sau doar pe unii? Pe 2 iunie este, în mod fericit, Ziua copiilor adoptați – o atenție specială pentru ei, o atenție necesară. Nu există o zi dedicată copiilor care sunt în burtica mamei și care nu se știe dacă se vor naște sau nu. Cândva poate vom ajunge, ca societate, să ne îndreptăm atenția spre ei și prin alegerea unei zile speciale.
Revenind la 1 iunie, la această zi generală a copiilor: cel mai frumos mod de a celebra copiii este să-i sprijinim să se nască și să-și dezvolte potențialul, fiind alături de părinții lor atunci când aceștia trec prin furtuna și incertitudinile crizei de sarcină și a altor crize în viață.
Copilul care vine pe lume are potențialul de a lumina viețile părinților și ale tuturor membrilor comunității. Aduce bucurie și sens în lume, sporește comuniunea, dragostea, unitatea dintre oameni și apropierea lor de Dumnezeu.
Cele mai frumoase daruri de Ziua copilului sunt viața și sprijinul, atât pentru copil, cât și pentru părinții lui!
Epilog: cu așa un început, Ziua Copilului la Centrul Sfânta Alexandra a fost de poveste!
Georgiana, îți mulțumim ție și copilașului tău pentru că ne-ați făcut cel mai frumos cadou de Ziua Copilului!
* numele a fost anonimizate.
Text scris pentru rubrica #vinereaproviata la Basilica.
