Ariadna Carp-Stoica (†22 decembrie 1989), o lumină aprinsă pentru libertate


Adriana Carp-Stoica, 29 de ani. Mamă a unei fetițe pe care o creștea singură. Ardea de dorința de a ajuta oamenii și de a fi alături de tinerii care au luptat pentru libertate și credință. N-a mai apucat să ajungă în Piață. A aprins o lampă în cameră și a fost împușcată de cei de afară. Viața ei s-a stins, dar jertfa ei și a celorlalți tineri rămâne peste veacuri ca o lumânare aprinsă într-un sfeșnic așezat în mijlocul cetății.

Dacă ajunge acest mesaj la fiica ei, mi-aș dori foarte mult să-i ofer un dar de Crăciun, o infimă mulțumire pentru ce a făcut mama ei pentru generația fiicei ei și a mea.

„În bezna de afară a aprins o lumină ce-a răpus-o.

Dar ea a rămas în sufletele noastre“.

– părinții Ariadnei –

S-a născut în orașul Lupeni, județul Hunedoara. În 1967 a început abecedarul la școala generală nr. 24 din cartierul Floreasca. A dat examene de admitere la Facultatea de Medicină. La 24 aprilie 1981 s-a căsătorit cu Petre Carp, medic. A lucrat ca tehnician proiectant la Energo-Construcția București.

În august 1988 s-a născut fetița ei, Anastasia.

Era o fire veselă, echilibrată, iubitoare de frumos, cu suflet bun și cald. Mergea la biserică și în mod deosebit la sfintele liturghii de marțea, celebrate în cinstea sfântului Anton de Padova. Deși a rămas singură să-și crească fetița, totul devenise frumos și armonios în viața ei, iar casa părintească era plină de speranțe, dincolo de greutățile zilei de mâine.

Dar totul, speranțele, armonia, TOTUL s-a spulberat în decembrie 1989. În 22 a plecat spre Piața Universității cu prietena ei, Afrodita Gaiță. Întoarsă acasă, repeta mereu că acolo trebuie să mergem toți, că acum e momentul pentru a scăpa de dictator. Auzea împușcăturile, plângea și se întreba: De ce se trage, de ce omoară oamenii, când se va termina?

Pe la ora 14, pe Calea Dorobanților au venit grupuri de tineri și militari pe TAB-uri. În acel moment, Ariadna a ieșit, s-a alăturat lor și a intrat în curtea Televiziunii. După lăsarea întunericului au început să se facă apeluri la familiile din apropiere să ducă alimente revoluționarilor.

Ariadna a pregătit ceai, lapte, pâine, salam, slănină… și însoțită de tatăl ei, a plecat înapoi. Ajunși în stradă, au întâlnit un grup care s-au oferit să îi ajute și pe ea au trimis-o în casă.

Duelul cu arme de foc se dădea între militarii care apărau Televiziunea și teroriștii din fața casei părintești. La un moment dat, Ariadna a plecat de lângă părinți, s-a dus în camera ei și a aprins lampa.

Dar în bezna de afară, lumina aprinsă de ea…

Bestiile, înfuriate că au fost descoperite, au deschis foc și au ucis-o pe loc.

Sursă: Cartea Miracol 89

Leave a reply:

Your email address will not be published.

Site Footer