În discuțiile despre femeile însărcinate și copiii nenăscuți se întâmplă adesea ca un copil dorit să fie numit „copil” încă de la concepție, iar un copil care va fi avortat să fie numit „produs de concepție”, „țesut de celule” sau „o parte a corpului femeii” – iar femeia are dreptul să facă ce vrea părțile corpului ei. Știința arată clar diferența totală dintre corpul copilului și corpul mamei.
Adevărul 2a. O parte a corpului este definită de codul genetic comun pe care îl împarte cu restul corpului său; codul genetic al nenăscutului diferă de cel al mamei sale.
Fiecare celulă din amigdalele mamei, apendice, inimă și plămâni are același cod genetic. Copilul nenăscut are, de asemenea, un cod genetic, diferit de cel al mamei lui. Fiecare celulă a corpului său este doar a lui, fiecare, diferită de oricare celulă a corpului mamei sale. Adesea şi tipul lui de sânge este diferit, și în jumătate dintre situaţii, chiar şi genul său este diferit.
Jumătate din cei patruzeci și șase de cromozomi ai copilului provin de la tatăl său biologic, iar jumătate de la mama sa. Cu excepția cazurilor rare de gemeni identici, combinația acestor cromozomi este unică, diferită chiar de cea a unui frate sau soră, provenind de la aceeași părinți. La fel cum nu există două persoane care au amprente identice, așa nu există nici două persoane care să posede amprente genetice identice. Dacă un trup este într-un altul, dar fiecare are propriul cod genetic, atunci nu există o singură persoană, ci doi oameni diferiţi.
John Jefferson Davis a afirmat:
Este un fapt bine stabilit că o ființă umană genetic distinctă este adusă la existență în momentul concepției. Odată ce fertilizarea are loc, zigotul are propria sa entitate și este genetic distinct de mamă și tată. Individul nou conceput are toate informațiile necesare pentru o dezvoltare auto-dirijată și va începe să crească în mod natural, odată cu timpul și cu hrănirea. Este pur și simplu neadevărat că fătul este doar «o parte din corpul mamei». În afară de a fi distinct genetic din momentul concepției, copilul nenăscut are sistem circulator, nervos și endocrin separat.[i]
Un zigot chinez implantat într-o femeie suedeză va fi întotdeauna chinez, nu suedez, pentru că identitatea lui se bazează pe codul său genetic, nu pe cea a corpului în care locuiește. Dacă corpul femeii este singurul implicat într-o sarcină, atunci ea trebuie să aibă două nasuri, patru picioare, două seturi de amprente, două creiere, două sisteme circulatorii și două sisteme osoase. Pentru jumătate din timp, ea trebuie să aibă, de asemenea, testicule şi penis.
În cele 50 la sută din sarcini, în cazul în care copilul este de sex masculin, în mod clar organele sexuale nu fac parte din corpul mamei sale, ci din cel al copilului. În concluzie, mama este o persoană distinctă și de sine stătătoare, iar copilul este alta.
Adevărul 2b. Există două cazuri care dovedesc că mama și copilul sunt două persoane distincte: copilul poate muri, în timp ce mama trăiește și mama poate muri, în timp ce copilul trăiește.
Copilul-oaspete este un rezident temporar al mamei-gazdă. El va trăi pe cont propriu, atâta timp cât nu este eliminat prematur. Există multe cazuri în care o mamă a fost rănită mortal, după care un medic a adus la viaţă copilul din pântecele mamei în condiții de siguranță.
Corpul mamei moare, iar copilul trăiește. Fără îndoială, copilul nu a fost doar o parte a corpului mamei sale, pentru că ar fi murit cu ea. Au fost copii care s-au născut la câteva luni după ce mama lor a fost declarată în moarte cerebrală și evident că cei doi trebuie să fie două persoane distincte înainte de nașterea copilului.[ii]
Adevărul 2c. Copilul nenăscut are un rol activ în propria sa dezvoltare, controlând cursul sarcinii și timpul nașterii.
Profesorul din Noua Zeelandă A.W. Liley este cunoscut ca părintele fetologiei. Printre numeroasele sale realizări în premieră a fost prima transfuzie de sânge intrauterină.
Dr. Liley a declarat:
„Fiziologic, trebuie să acceptăm că procrearea este responsabilă de sarcină într-o măsură foarte mare. Din punct de vedere biologic, nu putem în niciun moment să subscriem ideii că fătul este o simplă anexă a mamei. Embrionul este cel care oprește menstruaţia mamei sale și pregătește pântecele ei pentru sarcină, iar prin dezvoltarea unei placente și a unei capsule lichide se autoprotejează. El reglementează propriul volum al lichidului amniotic şi, cu toate că femeile vorbesc despre ruperea apei sau a membranelor lor, aceste structuri aparţin fătului. În cele din urmă, fătul este cel care decide când trebuie inițiat travaliul, nu mama”.[iii]
Dr. Peter Nathanielsz de la Universitatea Cornell aprobă afirmația precedentă. El spunea că creierul nenăscutului trimite un mesaj la propria sa glandă pituitară care, la rândul său, stimulează cortexul suprarenal pentru a secreta un hormon care stimulează contracţiile uterului mamei sale.[iv] O femeie intră în travaliu nu pentru că trupul ei este gata să aducă pe lume copilul nenăscut, ci pentru că fătul este gata să părăsească corpul ei.
Adevărul 2d. A exista într-un întreg nu înseamnă a fi o parte din el.
Corpul cuiva nu aparține altui organism numai datorită apropierii. O mașină nu este parte a unui garaj doar pentru că este parcată acolo. O bucată de pâine nu este parte a cuptorului în care este coaptă.
Louise Brown, primul copil conceput în eprubetă, a fost conceput atunci când spermatozoidul și ovulul s-au unit într-un vas Petri. Louis era o ființă umană, indiferent dacă era în corpul mamei sau în vasul Petri, unde începuse viața lui. Un copil nu este o parte a corpului în care este purtat. Precum o persoană din interiorul unei case nu este parte a casei, la fel o persoană din interiorul altui organism nu este parte a corpului acelei persoane.
Acest adevăr a fost afirmat în iulie 2000 de către Camera Reprezentanților din SUA, a cărei membri au trecut în unanimitate un proiect de lege care făcea ilegală execuţia unei femei gravide. Motivul logic pentru această decizie era faptul că un copil nenăscut este o persoană individuală, distinctă de mama sa și cu propriul său drept la viață. Faptul că sute de reprezentanți pro-avort au putut fi de acord cu acest proiect de lege demonstrează un eșec profund în a fi constanţi din punct de vedere moral.
Adevărul 2e. Ființele umane nu ar trebui să fie discriminate din cauza domiciliului lor
O ființă umană este o persoană indiferent dacă trăiește într-un apartament de lux sau pe stradă. Noi toți credem că un copil prematur aflat într-un incubator din spital merită să trăiască. Ar merita să trăiască mai puțin doar pentru că încă este în pântecele mamei sale?
Să luăm în considerare acest scenariu realist. Două femei rămân gravide în aceeași zi. Șase luni mai târziu, femeia A are un copil prematur, mic, dar sănătos. Femeia B este încă gravidă. O săptămână mai târziu ambele femei decid că nu-şi mai doresc copiii. De ce ar trebui să i se permită Femeii B să-şi ucidă copilul și femeii A nu?[v] Având în vedere că nu există nici o diferență în natura sau dezvoltarea celor doi copii, de ce acțiunea Femeii B reprezintă exercitarea unui drept legitim de a alege, în timp ce fapta femeii A ar fi o crimă atroce, supunând-o urmăririi penale pentru omor de gradul întâi? Este irațional să recunoaştem un copil ca bebeluş și să pretindem că celălalt nu este la fel.
- [i] John J. Davis, Abortion and the Christian (Phillipsburg, N.J.: Presbyterian & Reformed Publishing Co., 1984), p. 23.
- [ii] Brain Dead Woman Gives Birth, Oregonian, 31 July 1987.
- [iii] Dintr-un discurs din noiembrie 1970 intitulat The Termination of Pregnancy or the Extermination of the Fetus, citat de Jean Garton, Who Broke the Baby? (Minneapolis, Minn.: Bethany House Publishers, 1979), pp. 41–42.
- [iv] Dr. Peter Nathanielsz, citat de Sharon Begley, Do You Hear What I Hear? Newsweek, special summer edition 1991, p. 14.
- [v] Mark Crutcher, Abortion Questions They’d Rather Duck, Focus on the Family Citizen, 20 Mai 1991, p. 4.
Sursă: totuldespreavort.ro