„(Călinescu) A venit și la mine la o oră – e pentru mine o amintire neuitată, în 1953, era 18 decembrie, era ziua mea, sfinții mucenici Sebastian și Zoe – și a fost încântat, m-a felicitat, m-a strâns în brațe, asta după ce am ieșit pe culoar și am rămas singură. Totul fiindcă eu nu-l făcusem pe Gherea așa cum trebuia să-l fac la cursul respectiv, ci îl evidențiasem pe Maiorescu, făcându-mă că îl compar pe Gherea. Nu puteam să …