Voluntariatul este una dintre cele mai mari investiții în viitor pe care le poate face un tânăr. Îl ajută foarte mult să-și deschidă inima spre semenii săi, îi lărgește înțelegerea despre viață și despre problemele din jurul lui.

Părintele Teofil Slevaș, invitatul rubricii de astăzi, este preot paroh la biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din satul Meteș, județul Alba. Înainte să fie preot, sfinția sa a fost implicat în multe activități dedicate tinerilor și în organizarea Marșului pentru viață la nivel local. Încă de la 17 ani, a fondat un grup de inițiativă în cadrul bisericii, care, pe parcursul a șapte ani de activitate neîntreruptă, a format peste 50 de voluntari și a organizat activități pentru mii de tineri. În 2018, a fondat Asociația „Emanoil”, al cărei motto este: „Totul pentru tineri, nimic fără Dumnezeu”. De-a lungul anilor, a organizat mai multe formări cu tinerii pe teme pro-viață, oferindu-le spațiu pentru găsirea unor răspunsuri la problemele lor, dar și pentru a construi binele în societate.

Alexandra Nadane: Părinte Teofil, vă implicați mult în activități cu tinerii și încercați să-i formați, să-i pregătiți pentru viață. Ce vă motivează să faceți acest efort de ani de zile?

Pr. Teofil Slevaș: Îmi doresc ca toți tinerii cu care interacționăm să poată beneficia de dragostea, încredere și deschiderea pe care și eu am primit-o, adolescent fiind, de la duhovnicii și mentorii care m-au format. Adolescența este o perioadă tare vijelioasă, dar pentru că mereu am găsit în Biserică oameni care să fie alături de căutările mele și să mă încurajeze să explorez, am ajuns să mă îndrăgostesc de Biserică atât de tare încât să vreau să o slujesc toată viața. Când spun Biserică, mă refer și la tineri, ei sunt ,,prima mea iubire”. Tinerii de azi sunt părinții tinerilor de mâine, iar de buna lor formare va depinde viitorul bisericii și al comunității noastre. Asta mă motivează, dorința de a-i face să se simtă iubiți de Domnul, responsabilitatea față de ce lăsăm în urmă și mai ales dorința de a ne întâlni în Împărăția Cerurilor.

AN: Organizați și activități pro-viață cu tinerii. De ce credeți că e important ca tinerii să fie informați pe aceste teme și să participe la întâlniri, ateliere, tabere în care se abordează și problematica pro-viață?

Pr. Teofil: Cum spuneam, adolescența este perioada căutărilor, a căderilor abrupte și a entuziasmului fervent, evident este și o perioadă a expunerii la relații, sexualitate și adicții, adică la „a pofti”, această frumoasă înclinație a firii noastre pe care Dumnezeu a sădit-o în noi ca să o folosim la capacitate maximă pentru a-L dori pe El, pentru a ne înveșnici. Ei bine, în adolescență suntem mai vulnerabili la coruperea acestor pofte. Știind acest lucru este evident necesar să discutăm despre aceste teme, să prevenim înainte de a fi nevoie să vindecăm și nu putem altfel decât prin expunere și dialog.

Atelierele, întâlnirile, taberele, sunt cele mai frumoase contexte în care energia grupului și votul încrederii celorlalți permite abordarea unor subiecte „sensibile” dar de viață dătătoare, subiecte care-i ajută pe tineri să-și altoiască credința pe adevărul Evanghelic, pe crezul creștin care este susținător al vieții, dar nu doar vieții acesteia ci vieții ca întreg, considerând și variabila veșnicie. Deci, de ce cred că e important să formăm tinerii pe aceste teme? Fiindcă dacă o să ne ferim să o facem noi, după modelul Mântuitorului, se vor forma după alte modele accesibile. Căutarea tinereții nu trebuie și nu poate fi oprită, dar poate fi canalizată spre comportamente sănătoase și benefice pentru sine și pentru societate.

AN: Sunteți și tată. Cum a schimbat viața dumneavoastră și a familiei vestea că veți avea un copil și apoi nașterea lui?

Pr. Teofil: Întotdeauna mi-am dorit să fiu tată, dar nu puteam să știu vreodată ce înseamnă până să devin, fiindcă cu fiecare provocare sau nouă etapă, Dumnezeu ne pune la dispoziție și puterile necesare bunei administrări. Viața mea s-a schimbat total, a devenit firească. Cu toate greutățile de a fi responsabil de alți „omuleți”, există ceva tămăduitor în a fi tată, o golire de sine pe care nu am putut-o dobândi decât astfel. Pentru mine este cel mai natural lucru, pe lângă faptul că e greu. Mă formează zilnic, mă pune în fața provocărilor, mă solicită în a căuta soluții și mă umple de bucuria de a fi strâns în brațe. Dacă ar trebui să aleg între a avea totul din punct de vedere al carierei, că tot există această bizară concepție că întâi trebuie să ai succes și abia apoi copii, sau să simt îmbrățișarea copilului meu înainte de a adormi, aș alege mereu îmbrățișarea copilului meu.

AN: Există persoane, nu multe, care își spun povestea dificilă a începutului vieții lor, faptul că au fost în pericol să fie avortați. Încurajați spunerea unor astfel de mărturii?

Pr. Teofil: Am auzit multe astfel de mărturii, pro-viață, de la artiști, la prieteni sau chiar membri ai familiei, evident oameni care sunt în viață, dar mă cutremur gândindu-mă câte alte astfel de mărturii am pierdut și pe care nu o să le auzim vreodată fiindcă zeci de milioane de voci au fost amuțite înainte de a vorbi. Slavă lui Dumnezeu că există astăzi susținători ai vieții, marșuri pentru viață și centre de sprijin, că există tineri care abordează aceste teme în discuții pro-viață cu prietenii lor și îi iubesc în continuare, chiar și atunci când nu împărtășesc aceeași convingere. Probabil asta e cea mai bună mărturisire pro-viață, să susținem acest crez care este fundamental creștin, să oferim sprijin și să reușim să-i iubim pe ceilalți așa cum Dumnezeu o face.

Articol apărut în rubrica #vinereapentruviață la Basilica.