Tot magazinul știa. „A existat cu siguranță o cultură a fricii în întregul magazin – de la cel mai de jos până la cea mai înaltă persoană.” „Abuzul asupra femeilor, am fost conștient de el atunci când eram în magazin” „Nici măcar nu era un secret”,
Situația femeilor: „Nu puteam să plec. Nu aveam o casă [de familie] la care să mă întorc, trebuia să plătesc chirie. Știam că trebuie să trec prin asta și nu voiam să o fac. A fost oribil și aveam capul răvășit”. „Am făcut evident că nu vreau să se întâmple asta. Nu mi-am dat consimțământul. Am vrut doar să se termine.”
Starea celor din jur: „Cu toții ne uitam unul la altul cum intră pe ușă, gândindu-ne: „Săraca fată, tu ești astăzi” și simțindu-ne complet neputincioși să oprim asta”,
„Eram conștienți că avea un interes foarte puternic pentru fetele tinere.”
Acesta s-au întâmplat când trăia Mohamed Al Fayed, în deplina cunoștință a tuturor din acel mediu și sunt povestite acum. Provoacă uimire, pare greu de crezut că un șir de abuzuri, cunoscute de toți, se petreceau continu, fără reacție.
Peste un număr de ani, despre cultura avortului se va spune la fel, pentru că este la fel: cu toți știm cauzele reale ale avorturilor: situațiile dificile în care se află femeile respective, conștiința că ni este cea mai bună alegere și sentimentul că nu au altă cale, lipsa de responsabilitate a taților copiilor, presiunea, frica de a alege altceva.
Atrocitățile acestea atât de mari se petrec într-o tăcere și cooperare generalizată. Într-un material, o angajată povestește cum era obligată să facă anumite examene ginecologice, iar doctorul trimitea rezultatele direct la Al Fayed, întrucât acesta avea un sistem imunitar scăzut …
