Pilda datornicului nemilostiv ne arată riscurile unei lecții neînvățate. Din păcate, adesea în crizele de sarcină în care copilul se naște, mama rămâne cu amintirea unei lupte pe care a dus-o în mare parte singură. Ca urmare, dacă apare  o altă criză de sarcină, va avea mai puțin curaj să se lupte. În cazul în care de data aceasta copilul este avortat, rămâne cu gustul amar al înfrângerii și eșecului. În mărturia de mai jos, veți găsi cele doua situații de mai sus și, în plus, o a treia în care…

„Când fiica mea a rămas însărcinată la 16 ani, i-am făcut programare la avort și am forțat-o să se ducă la clinică. După avort era distrusă. A avut momente când nu voia să mai trăiască. A ajuns la depresie. Acum are 18 ani și este din nou însărcinată. Caut ajutor pentru că n-aș vrea să mai treacă niciodată prin ce a trecut atunci”.

Multe dintre femeile care sună la linia verde a Asociației pentru sprijinirea femeii însărcinate și a familiei trec prin criza de sarcină și caută informații și soluții de sprijin la problemele lor. De data aceasta la telefon era doamna Carmen, o mamă care căuta sprijin pentru fiica ei, Alina, aflată la a doua criză de sarcină. Doamna Carmen a povestit că în urmă cu doi ani și-a presat fiica însărcinată cu primul copil să facă avort, iar avortul a afectat-o foarte mult. Acum își dorea din tot sufletul ca fiica ei să fie ajutată să-și nască copilul. Am încurajat-o. I-am spus că Alina va primi sprijinul de care are nevoie și am invitat-o să vină împreună cu ea la Centrul Sfânta Alexandra.

Ne-am întâlnit a doua zi. Discuția a dezvăluit istoria dramatică a crizelor de sarcină și a relațiilor toxice din familie.

Doamna Carmen a crescut într-o familie care se confrunta cu sărăcie, alcoolism și violență. Nu a simțit dragostea și sprijinul părinților în copilăria și în adolescența ei. La 17 ani a intrat într-o relație toxică. Bărbatul a impresionat-o cu promisiunea unei vieți mai bune, apoi a invitat-o la el în sat, să trăiască acolo. El era dintr-un alt județ, aflat la câteva sute de kilometri de satul ei. După câteva zile de stat împreună, bărbatul și-a arătat caracterul violent și abuziv: i-a luat actele și puținii bani pe care îi avea. A sechestrat-o în casă și a început să o bată periodic. I-a zis că dacă va încerca să plece sau să ceară ajutor o va omorî. Mai mult decât atât, a amenințat toți vecinii că dacă cineva va interveni și va încerca să o ajute pe femeie, o să-i bată până o să-i omoare. Ea stat acolo și a suportat violențele sperând că el se va schimba sau că va apărea o ieșire din această situație.

Vestea că doamna Carmen e însărcinată cu Alina l-a făcut pe tatăl Alinei să explodeze de furie. Bărbatul a bătut-o și i-a zis „să rezolve problema” cât mai rapid, că altfel „îi rupe gâtul”. Femeia s-a speriat. Nu voia să facă avort, dar era o situație disperată și nu știa ce să facă. După o bătaie în care erau să moară și ea și fetița nenăscută și-a luat inima în dinți și a plecat într-un moment în care el nu era acasă.

A mers pe jos kilometri întregi, cu gândul de a pleca cât mai departe de el. Când a simțit că nu mai poate să meargă s-a oprit într-un sat și s-a gândit să meargă la primărie să ceară ajutor. Acolo a fost preluată și ajutată de serviciul de asistență socială. A născut-o pe Alina după o luptă incredibilă cu criza de sarcină, cu violența și abuzurile, cu sărăcia și cu sentimentul de neputință. Lupta ei a continuat, iar Alina a inspirat-o să meargă înainte, să-si caute un drum în viață și un serviciu stabil.

A trecut timpul. Alina a ajuns adolescentă. La 14 ani a intrat într-o relație toxică. Partener violent, comportamente abuzive, gelozie, izolare față de mama ei și de prieteni. La 16 ani Alina a aflat în mod neașteptat că este însărcinată. Tatăl copilului a bătut-o și a încercat să scape de responsabilitate presând-o să facă avort. În acel moment, doamna Carmen nu a avut puterea să o sprijine și i-a făcut Alinei programare la avort. Alina a fost traumatizată atât fizic, cât și psihic în urma acestuia. Mama ei a povestit că nu o mai recunoștea. Îi dispăruse bucuria de a trăi, ajunsese la depresie și chiar avusese momente în care se gândea la sinucidere.

După avort, tânăra s-a luptat cu multe dintre consecințele sindromului post-avort, dar cel mai mult cu depresia și cu neîncrederea că poate ieși din situația violentă în care se afla. Violența și abuzurile partenerului nu doar că nu s-au oprit după avort, ci s-au acutizat, iar ea nu-și găsea puterea să lupte pentru a pleca.

La 18 ani a aflat din nou că este însărcinată. Furtuna crizei de sarcină era puternică: violențe, amenințări, incertitudini, însă un lucru știa sigur – că nu vrea să mai treacă niciodată printr-un avort. Când a auzit că Alina însărcinată a doua oară, mama ei i-a zis: „Fata mea, voi face orice voi putea numai să nu ajungi din nou la avort. De unde am, de unde nu am, te voi ajuta. Vino să stai cu mine. Hai să căutăm, poate există o asociație care să te ajute.”

Sprijinul mamei a fost crucial. La Centru, Alina a primit consiliere psihologică și sprijin concret. Un medic i-a oferit sprijin medical pe parcursul sarcinii. A urmat apoi cea mai mare reușită după alegerea vieții în criza de sarcină: faptul că Alina a păstrat copilul și sprijinul primit i-au dat puterea să iasă din relația violentă după 4 ani de abuzuri.

Situațiile de viață grele și crizele de sarcină dureroase prin care au trecut aceste femei ne arată că în momente dificile este extrem de important să căutăm ajutorul lui Dumnezeu și sprijinul celorlalți. La rândul nostru, este important să îi sprijinim pe cei aflați în momente critice, mai ales în criza de sarcină, pentru că, dacă atunci nu suntem alături de ei, părinții sunt în pericolul de a pierde viața copiilor lor, iar copiii sunt în pericolul de a nu se naște.

Articol scris pentru rubrica #vinereapentruviață la Basilica.