„Aș vrea să devin voluntar pro-viață. Mi-au plăcut mult baloanele colorate și bucuria tinerilor care au participat la Marșul pentru viață” – așa am cunoscut-o pe Adina, o studentă care s-a implicat mult în perioada în care activitățile pro-viață erau foarte la început. Când auzea cineva care e motivul implicării ei, începea să râdă și spunea: „Cum, poate cineva să devină voluntar pro-viață pentru că i-au plăcut baloanele de la Marș?” Baloanele colorate și bucuria tinerilor participanți au fost pretextele prin care Dumnezeu i-a deschis Adinei inima către a face ceva pro-viață. Dar cum nimic nu e întâmplător, peste puțin timp Adina a descoperit o motivație mai profundă și modul în care Dumnezeu a lucrat în mod vizibil într-un moment crucial din viața familiei ei.

Când a mers acasă într-o vacanță de vară și i-a povestit mamei ei unde face voluntariat, aceasta a rămas fără cuvinte. I se părea incredibil că după ce trăise în timp ce era însărcinată cu Adina,  fiica ei a ajuns să facă voluntariat pro-viață. S-a așezat pe fotoliu și i-a spus Adinei un secret pe care ea nu-l știa, o mărturie care a stat ascunsă până atunci.

Era toamna anului 1992. Era tânără și avea un copil de 4 ani când a aflat în mod neașteptat că este însărcinată. Locuia la țară împreună cu mama ei. Soțul era plecat la muncă în străinătate și venea acasă de câteva ori pe an. Gândurile că va naște al doilea copil, că nu se va descurca să-i crească pe amândoi în timp ce soțul lucra departe de acasă i-au întunecat sufletul de deznădejde și de griji. S-a frământat, s-a învârtit de colo colo prin casă, apoi s-a dus la mama ei și i-a zis: „Mamă, nu am de ales. Mă duc să mă pregătesc și plec în oraș să fac avort!”

Mama ei era o femeie credincioasă. S-a mâhnit văzând ce încercare mare s-a abătut asupra lor. Nu știa exact cum să reacționeze, dar s-a rugat din toată inima lui Dumnezeu să-i dea înțelepciune ca să poată face ceva. Câteva minute mai târziu, când tânăra femeie era gata să iasă din casă și să plece la spital să facă avort, se întâlnește la ușă cu mama ei. Aceasta se așază în genunchi plângând și îi spune: „Aurelia, te rog din toată inima, nu face avort! Te voi ajuta eu să crești acest copil, numai nu-l da afară”.

Emoționată de lacrimile mamei și încurajată de sprijinul primit, Aurelia se hotărăște să meargă înainte și să-și nască cel de-al doilea copil. Acest copil este Adina, tânăra pe care, la 22 de ani distanță de acel moment, Dumnezeu a chemat-o să sprijine femeile în criză de sarcină și să ajute alți copii să se nască.

De Rusalii, Duhul Sfânt s-a pogorât în lume pentru ca oamenii să primească harul și puterea de a vedea și de a putea lucra binele, astfel încât să se unească cu Dumnezeu. Bunica Adinei a primit de la Dumnezeu înțelepciunea și puterea prin care și-a salvat nepoata de la avort și a conlucrat cu El, așezându-se în genunchi, în stare de rugăciune. Harul lui Dumnezeu și sprijinul bunicii au schimbat inima femeii, care s-a întors de la avort și a ales viața.

*Numele au fost anonimizate.

Text scris pentru rubrica #vinereaproviață la Basilica.