Da, da. Ați citit bine. Era cât pe ce să alerg astăzi la proteste strigând mesaje împotriva bărbaților și împotriva opresiunii sistemice a femeilor de către bărbați. Cum așa? Ei bine, când asiști la situații de violență și lipsă de sprijin, când te confrunți cu un abuz, când afli n situații negative, când știi că majoritatea avorturilor se fac la presiunea bărbaților, nu e greu să generalizezi și să crezi că e un război ei contra noi. Și atunci trebuie să fim și noi contra lor. Noi suntem femeile, ei sunt bărbații. Când vezi între noi atâtea victime făcute de ei, cum să nu îi urăști?
Ce m-a făcut să merg pe alt drum? Citiți și aflați.
La 8 ani am trecut printr-un abuz care m-a destabilizat la nivel emoțional, sufletesc și în relațiile cu ceilalți. A durat ani de zile să înțeleg implicațiile, consecințele, să lupt cu ele, să caut și să primesc sprijin. Văzusem și trăisem lucruri care ar fi putut să îmi provoace ură și revoltă față de tot ceea ce mă înconjura. Puteam să continui să-i învinovățesc pe ceilalți pentru problemele din viața mea, pentru ce au făcut sau nu au făcut. Puteam, făcând alegerea de a permite acestor patimi să se dezvolte în mine, să devin o feministă radicală.
Trecuseră 4 ani de când plecasem din satul natal. Imaginea bunicii rugându-se la icoana Maicii Domnului și omenia oamenilor din satul meu (dincolo de lucrurile negative care existau și acolo) rămăseseră amintiri frumoase despre legătura firească a omului cu Dumnezeu și cu semenii săi.
Acum șocul cultural, încercarea de a scăpa de accentul moldovenesc pentru a nu mai fi subiect de glume printre colegi, precum și greutățile de zi cu zi erau doar câteva elemente din procesul de adaptare început abrupt. În acei 4 ani văzusem multe probleme și inechități: abuzuri, violență, lipsă de sprijin, uneori chiar și în relațiile apropiate în care căutam modele de viață.
Unde era Dumnezeu în tot ce mi se întâmpla? Mă sprijinea continuu să nu mă lovesc mai tare când cădeam și mă aștepta cu răbdare să-L caut și să mă apropii mai mult de El. Primul drum a fost deschis de cărțile cu Viețile Sfinților dăruite de una dintre mătușile mele. Foarte mulți dintre sfinții pe care îi descopeream trăiseră momente mai dureroase, mai dificile decât mine și au continuat să facă binele cu dragoste și blândețe pentru de oameni.
Spre deosebire de aceștia, am observat ceva sistemic la mine care era problematic: chiar dacă evenimentele negative nu au depins de mine, reacțiile și alegerile greșite făcute ulterior mi-au aparținut. Asta m-a făcut să înțeleg că Dumnezeu mi-a purtat enorm de grijă, chiar și în cele mai dureroase momente, în timp ce eu m-am îndepărtat de El prin raportări greșite. Simțeam că primisem mult și că nesocotisem darurile primite. Pe drumul de întoarcere ca fiică risipitoare am început să conștientizez prezența Lui caldă și plină de iubire care mă înconjura. Nu mai percepeam lucrurile ca un război noi contra ei, ci ca o luptă personală pentru a transforma nedoritele experiențe negative în lecții cu sens și în putere de a evita răul și de a face binele.
Faptul că El mi-a schimbat inima și m-a ajutat să întâlnesc persoane care m-au sprijinit m-a ferit de a deveni o feministă radicală.
M-a îndrumat să găsesc calea care ajută și rezolvă în mod real problemele femeilor: alegeri bune, făcute cu sprijinul unor persoane mature, echilibrate, fie că sunt părinți, profesori, preoți sau alți adulți responsabili; evitarea pe cât posibil a situațiilor riscante; prietenii folositoare; asumarea responsabilității pentru o greșeală înseamnă să nu o mai repeți. Iar în problema avorturilor, care mi s-a părut mereu cea mai mare exploatare a femeii de către bărbații care nu își asumă responsabilitatea pentru copil sau o presează să facă avort, soluția a fost abordarea pro-viață bazată pe sprijin – și bărbații au nevoie să fie sprijiniți să înțeleagă firescul asumării unei situații grele, din care sunt parte, și femeile au nevoie să fie sprijinite, mai ales atunci când bărbații nu le sprijină, pentru a putea naște copilul.
Așa am înțeles că pentru femei ei contra noi este un război pierdut. Dar la fel este și pentru bărbați un război pierdut. Căci victoria înseamnă înfrângere, pentru că victoria în acest război înseamnă dezbinarea celor două părți ale umanității, pe care Dumnezeu le-a creat spre colaborare, spre unitate.
De aceea nu am devenit feministă radicală.
Tot după un astfel de raționament nu am devenit „exclusiv anti-avort”, ci pro-viață, adică pro-copil și pro-femeie – sper că voi scrie și despre asta un text.
Acesta este unul din textele pe care am simțit să le scriu și să le postez înainte de Crăciunul acestui an. În luna cadourilor, înaintea darului Nașterii Domnului Iisus Hristos, am simțit că sunt datoare să dăruiesc și eu din ceea ce am primit pe drumul spre El.
În ceea ce privește partea faptică, în această perioadă derulăm (cu rezultate sub așteptări, dar mergem înainte!) Campania de strângere de fonduri de Crăciun pentru cele două centre ale Asociației pentru sprijinirea femeii însărcinate și a familiei. Dacă și tu ai primit sprijin într-un moment dificil, ajută-i și pe alții să fie sprijiniți. Ajută-ne să ajutăm! Donează și salvează vieți: https://centrulsfantaelena.ro/doneaza/
Crăciunul este despre El, despre întruparea Lui, despre permanenta apropiere dintre El și noi pentru a ne ajuta să împlinim ceea ce suntem chemați să împlinim.
De aceea închei această postare cu un fragment din Dogmatica Părintelui Stăniloae despre unirea dintre om și Dumnezeu: „Ca Dumnezeu venit în maxima apropiere de noi, ca om ridicat prin unirea cu Dumnezeu într-o persoană la suprema înălțime, ca plan al lui Dumnezeu ajuns și concretizat în El la ultima împlinire, Hristos începe lucrarea în extensie a stării realizate de El la noi toți. Starea Lui are un caracter dinamic. Ca Dumnezeu El vrea să realizeze în umanitatea Sa apropierea de toți oamenii, ca și cu niște parteneri egali cu Sine, menținând identitatea personală a fiecăruia; prin aceasta vrea să ducă pe fiecare la nivelul de realizare maximală. Cu alte cuvinte, El vrea să extindă planul lui Dumnezeu realizat în El.”
Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, „Teologia Dogmatică Ortodoxă”, Ediția a II-a, Volumul I, Editura Institutului Biblic și de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române, București, 1996, p. 37