Dragă Paxton Smith,

Discursul pe care l-ai ținut la festivitatea de absolvire este emoționant și nu poate să nu miște ceva în oricine îl ascultă. Teamă, incertitudine, multă durere și multă neputință răzbat din cuvintele tale. M-am întrebat cine sau ce te-a făcut să crezi că doar avortul te poate ajuta pe tine și pe alte tinere să vă împliniți visurile. Poate cunoști pe cineva care a trecut prin criza de sarcină, poate în familia ta există astfel e exemple, poate tu sau o prietenă ați trecut prin teama unei crize de sarcină. Poate că ai fost lăsată singură într-un moment greu, iar furia pe care ai simțit-o după aceea te-a determinat să crezi că soluțiile unilaterale precum avortul sunt singura opțiune în astfel de situații. Sau poate pur și simplu ai auzit atât de des anumite idei în mediile publice care promovează avortul ca panaceu sigur al crizei de sarcină, încât ți-e la îndemână să crezi că aceasta e singura variantă posibilă.

În fața patosului tău, care a ajuns până în mass media românească, am simțit nevoia să îți spun câteva lucruri – poate le vei nega, poate te vor surprinde, însă, în primul rând, sper ca ele să ajungă la tine și să le ai la dispoziție în viitor, când vei vedea sau vei trece tu însuți prin diferite situații de viață dificile.

Abrupt spus, discursul tău este extrem de unilateral. A fost plin de emoție, dar emoțiile au logica lor, care nu este neapărat și totdeauna cea a adevărului. Ți-ai exprimat cu tărie perspectiva, dar faptul că alegi un unghi de vedere nu înseamnă ca nu există altele.

Viziunea pe care o ai acum este limitată și limitativă pentru femei. În subtext, asumându-ți o abordare pro-avort nu faci altceva decât să le repeți apăsat femeilor că nu sunt capabile să fie mame excepționale pentru copiii lor și să își aibă viața pe care o doresc, de exemplu să fie femei profesioniste în domeniul pe care și-l aleg. Ignori experiențele lor și ale altor atâtor femei care au ales viața copiilor lor continuându-și cariera și nu regretă alegerea lor.

În 2014, Alicia Keys a trecut printr-o criză de sarcină în timp ce lucra la al șaselea album și avea o viață încărcată de probleme, dar Dumnezeu a ajutat-o printr-o melodie să aleagă viața:

„În timp ce mă luptam foarte mult cu gândul avortului am intrat într-o seară în studio și am început să ascult «More Than We Know» (Mai mult decât știm), o melodie pe care am scris-o împreună cu Swizz. Versurile sunt despre faptul că suntem capabili să facem mai multe lucruri decât ne-am putea imagina vreodată. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Cum aș fi putut elimina potențialul acestui copil frumos? Această lumină care i-ar putea atinge pe alții într-un mod în care nu puteam visa? Pentru mine melodia a fost cel mai puternic mesaj că trebuie să continui sarcina.”

În 2018, Cardi B, triplu-laureată la premiile MTV, le-a spus celor care au presat-o să avorteze pentru a reuși în carieră: „Așa cum știți, am născut un copil, am avut grijă de el, iar acum câștig în continuare”. La fel ca ea sunt multe femei și mame, celebrități sau persoane obișnuite, care continuă să-și dezvolte talentele, capacitățile și potențialul în drumul pe care îl urmează împreună cu copiii lor.

În discursul tău ignori nobilele acte ale încredințării spre adopție. Dacă îți place sportul, o ai în față pe marea gimnastă Simone Biles. Dacă ai un iPhone, te rog citește povestea lui Steve Jobs. Dacă ești progresistă, nu uita de Colin Kaepernick. Ei au avut șansa de a fi adoptați. Ignori multe femei care nu pot avea copii și ar fi bucuroase să înceapă procedura adopției de la o vârstă cât mai mică a copilului și ar mulțumi femeilor în criză de sarcină care aleg viața copilului și le dă posibilitatea să fie mame adoptive. Ignori membri ai familiei femeii în criză de sarcină, care poate au toată disponibilitatea să crească ei copilul și o roagă să le dea această șansă – istoria Statelor Unite abundă de figuri majore care au fost crescute nu de mama care a dat naștere, ci de membrii familiei extinse…

Accentuezi unilateral „Eu vreau”, „mie îmi este frică” – dar toată experiența lumii, și a fiecărui om în parte, inclusiv a ta, arată că uneori ceea ce ne dorim intens într-un moment tensionat nu ne este de folos și că deciziile uneori luate din cauza fricii nu ne sunt de folos. Este multă emoție și putere în „Eu vreau” și „Îmi este frică”, dar emoția și puterea nu garantează binele dorinței și al deciziei. Tocmai de aceea informarea și sprijinul în criza de sarcină sunt vitale.

Emoția ta este reală, este a ta și este unică, dar ideile pe care le-ai transmis în discursul tău, pe care acum le crezi, nu se aud pentru prima dată. Mișcarea pro-avort le-a repetat obsesiv în ultimele decenii, amăgind milioane de femei din întreaga lume că avortul le rezolvă problemele, fără să le ofere alte soluții. Între aceste femei sunt prietenele, colegele, mamele, bunicile noastre. În lipsa sprijinului, confruntându-se adesea cu presiunea celor din jur și cu faptul că au rămas singure, multe femei au făcut avort crezând că nu au de ales. Mentalitatea pro-avort a încorsetat emoțional, social și cultural persoane din toate mediile sociale. Dramele lor au rămas tăcute pentru că a vorbi despre ele a devenit egal cu a nega libertatea și dreptul de a face avort. Puține au vorbit și nu este greu să citești mărturiile lor, dacă vei dori – și este bine să fie citite, căci unde ești tu ele au fost, dar unde au ajuns ele tu nu ai ajuns.

Poate vei vedea din mărturiile lor și nu va fi nevoie de o viață întreagă să vezi că educația ideologizată, iresponsabilitatea unor bărbați, interesul economic al unor companii în care angajatorii se uită pieziș când pleci în concediul de creștere a copilului și altele asemenea acestora au dus la cea mai mare obiectificare a femeilor. Victime ale nepăsării sau ale lipsei de sprijin, adesea femeile au fost convinse că nu pot mai mult.

Dar, dragă Paxton,

Nu știu încotro îți vei îndrepta pașii în viitor, dar dacă vrei să lupți în mod real pentru binele femeilor, ascultă mărturiile celor care au trecut prin criza de sarcină. Descoperă situațiile de viață ale celor care au fost urâte, atacate, marginalizate și lăsate singure „să se descurce” într-un moment cheie al vieții lor, în criza de sarcină, atunci când aveau cea mai mare nevoie de sprijin.

Avortul a produs deja foarte multă durere în rândul tuturor celor implicați: femei, bărbați, copii născuți și nenăscuți, rude, prieteni sau colegi. Putem schimba această realitate. Putem face ceva astfel încât femeile în criză de sarcină să se simtă sprijinite în mod real.

Sper că în viitor sufletul tău cel doritor de bine se va deschide către alte persoane, inclusiv către femeile în criză de sarcină și copiii lor nenăscuți, și vei avea marea bucurie să găsești soluții reale, chiar dacă dificile, la probleme reale și dificile, astfel încât dragostea să învingă răul și frica. Atunci când vei avea grijă nu doar de o parte a celor implicați, ci de toți vei fi bucuroasă și fapta ta va fi cu adevărat deplină.

Deoarece criza de sarcină și avortul sau nașterea copilului nu sunt despre legi, ci despre dragoste, nu sunt despre drepturi, ci despre a fi lăsat singur sau a primi sprijin, nu sunt despre binele mamei vs. binele copilului, ci despre normalitatea de a le fi bine la amândoi – pentru că viața fiecăruia dintre ei este și o chemarea adresată celor din jur de a-i sprijini, o chemarea adresată lor la „life, liberty and pursuit of happiness”.

Paxton, ești curajoasă și vrei să lupți pentru binele femeii – îndrăznește să ai curajul să lupți pentru binele femeii ȘI al copilului!