Preacucernice Părinte Consilier,

Dragi invitați,

Eram în plină pandemie, obligați să stăm închiși în case, când, într-o zi, a sunat telefonul. Am răspuns rapid, pentru că eram apelată la numărul pentru criză de sarcină.

La telefon era Delia. O necunoscută. Vorbea cu mare dificultate. Abia mai respira. Își cerea iertare că mă sună, dar avea mare nevoie de ajutor. Era însărcinată în două luni, fusese diagnosticată recent cu tuberculoză, după ce testul Covid-19 a ieșit negativ. Era internată în spital, se simțea foarte rău. Și unii medici îi spuneau că trebuie să renunțe la copil, pentru că va fi afectat de tratament. Îi era foarte teamă pentru acest copil pe care și-l dorise foarte mult. Din cauza restricțiilor și a diagnosticului, Delia era absolut singură. Nu se putea vedea nici cu rudele, nici cu soțul.

I-am spus ceea ce le-am zis sutelor de femei aflate în criză de sarcină, întâlnite de-a lungul timpului: Că, de fapt, nu este singură! Că putem să o sprijinim.

În perioada pandemiei, cazurile asemănătoare cu al Deliei au fost foarte multe. Încă de dinaintea acestei crize, la Centrul Sf. Alexandra erau deja foarte multe solicitări, un spațiu limitat și o echipă formată din doar două persoane specializate în asistență socială și în psihologie.

Două persoane și eu încercam să răspundem nevoilor pe care le aveau sute de persoane care solicitau ajutorul Centrului.

Aveam de ales între două variante: să întocmim liste de așteptare pentru beneficiari sau să ne extindem activitatea, prin deschiderea unui nou centru.

Ne-am gândit, ne-am sfătuit cu profesioniști și am ales a doua variantă.

De ce? Crizele de sarcină reprezintă o situație de urgență.

De multe ori există o șansă unică de a sprijini o femeie în criză de sarcină. Cine își poate permite să rateze această șansă? Noi – nu.

Dacă un copil nenăscut își pierde viața pentru că mama lui nu a avut unde să primească sprijin în criza de sarcină, el nu va putea fi înlocuit de nimeni, niciodată.

Strângere de fonduri a fost lansată public pe 8 iunie, dar povestea înființării Centrului de consiliere și informare „Sfânta Împărăteasă Elena”a început în ianuarie 2020.

Ne-am apucat de treabă și, în februarie, am găsit acest loc în care ne aflăm acum. Ne-am bucurat că spațiul respectă toate cerințele pe care era nevoie să le îndeplinim din punct de vedere legal, pentru deschiderea centrului. Ne pregăteam să lansăm campania de strângere de fonduri și a venit pandemia, care a oprit totul. La început, ne-am descurajat. Erau multe incertitudini. Ne gândeam: oare va mai fi posibilă deschiderea Centrului „Sf. Elena” în 2020? Oare dacă pierdem spațiul, vom găsi altul potrivit? Oare vor fi oameni care să sprijine financiar înființarea noului centru?

La un moment dat ne-am oprit, deciși să vedem ce au făcut alții în situații care erau, aparent, fără nicio ieșire.

Sfânta Împărăteasă Elena a născut un copil care a schimbat istoria creștinismului și a lumii întregi, într-o perioadă foarte instabilă din punct de vedere social, și a făcut bine multor oameni.

Sfinții martiri Brâncoveni (pe care îi sărbătorim astăzi) au construit o cultură și o identitate românească, biserici și așezăminte sociale într-o vreme în care turcii erau suverani în țările creștine.

Sfântul Ștefan cel Mare a construit zeci de biserici și mănăstiri într-o domnie în care a avut de purtat zeci de lupte.

Nici măcar unul dintre acești sfinți nu a așteptat o perioadă liniștită din viața sa sau a țării, ca să facă ceva. Toți au construit binele din mijlocul crizelor.

Privind la faptele lor, am prins curaj. După ce s-a încheiat starea de urgență, l-am sunat pe administratorul clădirii și am aflat că spațiul era liber. Tocmai refuzase oferta unei firme care voia să deschidă aici un studio de video-chat. Astfel, un spațiu care ar fi putut deveni distructiv pentru viețile femeilor a devenit un loc care va reda speranța femeilor în criză de sarcină, oferindu-le șansa de a se bucura de nașterea copilului.

Vă mulțumim tuturor celor care ați venit la evenimentul de deschidere a acestui centru și tuturor celor care ne-ați sprijinit în campania „Redăm speranța pentru amândoi.

Mulțumim Preafericitului Părinte Patriarh pentru sprijinul spiritual și material oferit și pentru că este un adevărat părinte al copiilor născuți și nenăscuți.

Nu îi mulțumim doar din complezență, ci din inimă, pentru că darul Preafericirii Sale acoperă în jur de o treime din suma solicitată – este cel mai consistent dar.

Acesta e adevărul, pe acesta îl spunem.

Mulțumim Părintelui Consilier Ciprian Ioniță, coordonatorul Sectorului Social al Patriarhiei Române, pentru slujba frumoasă pe care a săvârșit-o și pentru că se apleacă asupra problematicii crizei de sarcină în activitatea pe care o desfășoară.

Mulțumim arhitectei Alexandra Mihailciuc, care a făcut o muncă extraordinară, pro-bono, ocupându-se de amenajarea Centrului, precum și celor care au lucrat pentru ca noul Centru să arate așa cum îl vedeți astăzi.

Vă invităm să ne fiți alături în continuare. Deschiderea Centrului Sf. Elena face parte dintr-un demers mai amplu de dezvoltare pe termen lung a unor programe de sprijin pentru femeile în criză de sarcină, de care este foarte mare nevoie în România.

Mișcarea pro-viață din SUA a construit în 50 de ani o rețea de peste 2800 de centre de consiliere pentru femeile în criză de sarcină, iar activitatea acestora este completată de sute de alte programe de sprijin: centre maternale, cabinete medicale cu ecograf, asociații pentru adopție, programe de sprijin pentru tați. Pentru a crea ceva similar e nevoie de implicare pe termen lung, de perseverență și de statornicie. Credem că este posibil să facem acest lucru împreună.

Delia, din povestea pe care v-am spus-o la început a ales viața pentru copilul său.

95% dintre femeile care trec printr-o criză de sarcină și au șansa să primească consiliere aleg să păstreze copilul. Sprijiniți astfel de femei, dacă le întâlniți. Sau sfătuiți-le să ne caute, la Centrul „Sf. Elena”.

Ocrotiți viața copiilor nenăscuți, ori de câte ori aveți posibilitatea să faceți asta.

Salvați vieți, ajutându-ne să ajutăm: cum altfel am putea să ne arătăm toți recunoștința, odată ce noi am primit darul vieții?