Ieri, la ora 15.00, Președintele României, Klaus Iohannis a susținut o conferință de presă despre intrarea României în stare de urgență. A urmat, la ora 17.55, mesajul Patriarhului României, un mesaj plin de nădejde, încurajare și, foarte important, cu îndemnuri practice. Iată un fragment din cuvântul PF Daniel:

„Biserica nu este doar o instituție de utilitate publică, ci și o comunitate de credință vie, iubire milostivă și speranță sfântă, virtuți care trebuie manifestate mai ales în perioade de mari încercări. În acest context, Biserica face un apel părintesc către toți credincioșii ei pentru a avea încredere în autorități și a respecta măsurile instituite de acestea.

Biserica Ortodoxă Română cheamă pe toți slujitorii Sfintelor Altare şi pe toţi credincioșii ei să cultive pacea sufletului prin rugăciune și comuniune cu semenii prin fapte bune, evitând totodată panica.

Să arătăm iubire și solidaritate față de oamenii vârstnici, față de cei aflați în izolare sau în carantină, precum și grijă deosebită pentru sănătatea celor din jurul nostru. Să arătăm multă prețuire față de medicii din spitale care apără și cultivă sănătatea trupului, dar și față de preoții din biserici, care apără și cultivă sănătatea sufletului. Să avem deplină încredere în puterea rugăciunii, știind că «Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu» (Romani 8, 28).

Pacea sufletului, bunătatea inimii, comuniunea în rugăciune și cooperarea în fapte bune pot face minuni, transformând teama în curaj și speranță.

Așadar, rugăciunea și fapta bună sunt izvor de putere spirituală pentru a învinge încercările la care suntem supuși, dar şi pentru a înainta duhovnicește spre sărbătoarea Sfintelor Paști.”

Există câteva motive pentru care cred că mesajul Patriarhului Daniel merită pus în practică de cât mai mulți români. Iată trei dintre ele:

1. Criza socială creată de panică generează probleme psihologice care vor avea consecințe pe termen mai lung față de impactul crizei medicale Covid-19.

În 26 februarie, revista științifică britanică de referință în medicină The Lancet a publicat o meta-analiză care a inclus 24 de studii despre impactul psihologic al carantinei. Autorii spun că majoritatea studiilor analizate au raportat efecte psihologice negative, care includ simptome de stres post-traumatic, confuzie, furie, frica de infecție, frustrare, plictiseală, pierderi financiare și pierderea legăturilor sociale. De asemenea, separarea de cei dragi, pierderea libertății, incertitudinile legate de boală pot crea efecte dramatice la nivel psihologic.

Un studiu inclus în meta-analiză a comparat simptomele de stres post-traumatic între părinții și copiii aflați în carantină cu simptomele de stres post-traumatic ale celor care nu erau în carantină și au descoperit că scorurile de stres post-traumatic la copiii aflați în carantină au fost de 4 ori mai mari decât la cei care nu au fost în carantină, iar 28% dintre părinții aflați în carantină care au participat la studiu au raportat suficiente simptome care să justifice diagnosticarea unei tulburări de sănătate mintală ca urmare a traumelor, comparativ cu 6% dintre părinții care nu se aflau în carantină.

Alte studii citate au raportat simptome psihologice legate de depresie, insomnie, furie și epuizare emoțională. Un studiu care a analizat impactul psihologic pe termen lung al carantinei în cazul epidemiei SARS a raportat creșterea consumului de alcool și a altor dependențe în rândul persoanelor din sistemul medical care au fost în carantină.

Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din SUA a scris în 14 martie că anxietatea și frica față de Covid-19 pot fi copleșitoare pentru mulți oameni. Modul în care oamenii reacționează la stres depinde de fondul sufletesc, de comunitatea în care trăiesc. Oamenii în vârstă cu boli cronice, copiii și tinerii, personalul din sistemul medical și persoanele care au probleme de sănătate mintală sau consumă droguri se confruntă cu simptome psihologice care includ:

• modificări ale somnului sau ale alimentației;
• dificultăți de concentrare;
• agravarea problemelor de sănătate cronică;
• consum crescut de alcool, tutun și alte substanțe;
• agravarea simptomelor în cazul persoanelor care au probleme de sănătate mintală.

Copiii și adolescenții reacționează, parțial, la ceea ce văd de la adulții din jurul lor. Părinții pot oferi cel mai bun sprijin copiilor lor atunci când tratează problemele cu calm și încredere.

Probleme psihologice cu care se pot confrunta copiii ca urmare a crizei sociale generate de epidemia Covid-19:

• plâns excesiv sau iritare la copiii mici;
• revenirea la comportamentele problematice pe care le-au depășit;
• îngrijorare excesivă sau tristețe;
• obiceiuri nesanatoase de mâncare sau somn;
• iritabilitate și comportamente antisociale la adolescenți;
• scăderea performanțelor școlare și evitarea mersului la școală;
• dificultăți de atenție și concentrare;
• evitarea activităților de care s-au bucurat în trecut;
• dureri de cap inexplicabile sau dureri ale corpului;
• consumul de alcool, tutun și alte substanțe.

2. Criza socială generează probleme sociale cu impact pe termen lung.

Un alt studiu citat de meta-analiza publicată în revista științifică britanică The Lancet arată că după epidemia SARS din 2003 mulți dintre participanții la studiu au avut comportamente de evitare a interacțiunii cu oamenii pe o perioadă mai lungă de timp după ce viața socială a revenit la normal.

În China, izolarea socială a avut ca efect creșterea numărului de divorțuri, ca urmare a inactivității și a stresului, care au generat nemulțumiri și conflicte.

În România, pe fondul crizei sociale, crește numărul de cazuri de criză de sarcină. Noi observăm acest lucru în cadrul sesiunilor de consiliere psihologică telefonică și online susținute în aceste zile de colegii de la Centrul Sf. Alexandra, dar există presiuni, frici și incertitudini și la nivelul crizei medicale. Dr. Richard Constantinescu, Asistent universitar la Universitatea Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” Iaşi, a scris ieri o postare în care vorbește în contextul Covid-19 despre presiunile asupra femeilor însărcinate de a avorta sau de a nu rămâne însărcinate, cu toate că într-un articol postat în 6 martie, Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din SUA afirmă că infecția Covid-19 nu se transmite de la mamă la copil prin lichidul amniotic sau prin laptele matern.

3. Nevoia de a avea un sens al vieții

Rețelele de socializare sunt pline de fotografii cu orașe goale. Mii și mii de oameni care înainte să apară epidemia cu Covid-19 lucrau la corporații până seara târziu, pierdeau ore în trafic și aveau mintea ocupată cu o mulțime de probleme de gestionat, acum s-au trezit într-un vid existențial. Nimeni nu se mai grăbește nicăieri, cei mai mulți oameni stau în casă. Statul acasă are potențialul să genereze toate problemele menționate mai sus, sau, dimpotrivă, să-i ducă pe oameni către căutarea unui sens al vieții. Se spune că cine are un sens al vieții poate depăși aproape orice. Iar rugăciunea și sprijinirea celor aflați în nevoie ne pot ajuta să (re)găsim sensul vieții.

Urmărind în aceste zile mesajele transmise de autoritățile statului și de oamenii politici putem observa cu ușurință că nivelul de profesionalism și de comunicare publică au crescut, comparativ cu situațiile de criză socială anterioare. Dar cu toate acestea nivelul de panică și nesiguranță existent acum în societate nu a mai existat în ultimii 30 de ani.

De ce se întâmplă acest lucru? De ce nu ne liniștesc mesajele autorităților și apelul la calm, chiar și atunci când e transmis de președintele țării? Cred că din două motive. Primul este că „Nu a zice, ci a mişca înseamnă a ajunge!”, așa cum spunea cândva Pr. Arsenie Papacioc. Nevoie de fapte concrete, și nu puține. Al doilea este că oricât și-ar dori unii secularizarea deplină a societății și alungarea exprimării credinței din spațiul public, nici o autoritate publică a statului nu poate oferi sprijin sufletesc pentru depășirea situațiilor de criză și nu poate ajuta oamenii să găsească sensul transcendent al vieții. Ori în situații de criză acestea devin resorturile ultime ale comportamentului și stării oamenilor.

În contextul problemelor și consecințelor sociale și psihologice generate de epidemia Covid-19, cel mai potrivit îndemn este îndemnul Patriarhului Daniel la „pacea sufletului, bunătatea inimii, comuniunea în rugăciune și cooperarea în fapte bune”. Acest îndemn are putere din mai multe motive. Pentru că Dumnezeu lucrează în lume și în inimile oamenilor. Pentru că Patriarhul Daniel este primul care îl pune în practică și oamenii simt asta. Pentru că dragostea cu care preoții se roagă pentru noi în aceste zile, ne încurajează, ne spovedesc și ne împărtășesc ne ajută să ne (re)găsim sensul vieții. Și mai ales pentru că dragostea cu care noi îi ajutăm pe alții ne poate ajuta să dezvoltăm pacea, bunătatea inimii și comuniunea în rugăciune.

Rămâne de împlinit îndemnul la cooperare în fapte bune!

Așa că, gata, am scris mult! Să trecem la lucruri practice. Voi pentru cine vă rugați astăzi? Ce prieten sunați din agendă să-l întrebați dacă e bine și să-l încurajați? Ce lucru bun începeți sau continuați împreună cu alți cunoscuți?