„(…) Sufletul știe că are nevoie de hrană sufletească, de a fi hrănit și protejat pentru a crește și el într-un mod sănătos. El se va usca dacă nu primește și nu îi sunt satisfăcute nevoile sufletești. Din nefericire se întâmplă foarte des ca mediul natural al copilului să nu ofere aceste lucruri. Părinții sunt incapabili sau nu doresc să îi ofere copilului ceea ce are nevoie, sau, dintr-o mulțime de motive interioare el este incapabil să absoarbă ce primește; de exemplu, un copil de trei ani se poate simți amenințat de apariția unei rude nou-născute, poate deveni agresiv, obraznic, să-și mănânce propriile fecale.

Copiii nu au tăria psihologică de a rezista la satisfacerea nevoilor lor, nici aceea de a distinge satisfacerea sănătoasă de cea nesănătoasă; ei nu pot vorbi cu ușurință de la sine despre nevoia de a fi iubiți și luați în considerare, pentru că este dreptul lor să primească așa ceva și, undeva în adâncul lor, cunosc lucrul acesta. Și astfel, aceste nevoi nu dispar. Este un serios pericol ca nevoile lor reale naturale să fie revendicate și pervertite de alte atracții, care pun stăpânire pe mintea acestor copii plini de nevoi. Acesta este motivul pentru care copiii sunt atât de vulnerabili la factorii adictivi.”

Raoul Goldberg (doctor în medicină), Dependențele copiilor și tinerilor. Lupta pentru libertate, Editura Univers Enciclopedic Gold