Știrea că părinții unui copil nenăscut care a fost diagnosticat intrauterin cu higroma chistica, cu 9% șanse de supraviețuire, au ales viața, iar copilul a fost operat și acum este bine ar trebui să facă înconjurul lumii. De ce? Să afle cât mai mulți oameni, părinți și specialiști, cât de mult contează o mentalitate care, atunci când un copil este diagnosticat intrauterin cu o problemă de sănătate, pune accent pe îmbunătățirea sănătății copilului nenăscut și nu pe moartea acestuia. Higroma chistica este o malformație a sistemului limfatic care cauzează apariția unor săculeți cu lichid care provoacă creșteri anormale la nivelul capului sau la nivelul gâtului.
Pentru mii și mii de părinți, vestea probabilității unei afecțiuni a copilului nenăscut vine la pachet cu presiunea pentru avort. Cel mai adesea nu există nici un fel de consiliere profesionistă în care să li se spună părinților ce se poate face medical spre binele și sănătatea copilului sau să li se prezinte mărturiile de succes ale părinților care cresc copii cu dizabilități. Sunt părinți care au fost nevoiți fie să plece la un alt medic ginecolog ca să scape de presiunile de a face avort, fie să caute singuri soluții, așa cum a făcut Christina DiMartino, mama lui Matteo.
Când Christina DiMartino era însărcinată în 13 săptămâni, a aflat că bebelușul ei are o malformație limfatică rară pe o partea a corpului, care îi provoca un chist de dimensiunea capului. Medicii au spus că bebelușul are o șansă de supraviețuire de 9%. Cu toate acestea, Christina a ales viața și a petrecut luni întregi cercetând despre modalități prin care și-ar putea salva copilul. Acum fiul ei nu doar că este în viață, dar este și sănătos.
Cu toate că era hotărâtă să salveze viața copilului, Christina era îngrijorată. „În fiecare zi ne-am întrebat dacă aceea e ziua în care va muri.” Dorinţa ei de a-și salva fiul i-a provocat o mulțime de nopți nedormite. „Soţul meu se trezea în miezul nopţii şi vedea telefonul luminându-mi faţa. Trebuia să-mi ia telefonul sau să strige la mine ca să mă culc”, a spus ea la o conferință de presă. „Nu am avut somn șapte luni, de când am aflat despre diagnostic până la nașterea copilului.”
Matteo s-a născut la 35 de săptămâni, prin cezariană. Starea lui era mai rea decât se așteptau, dar era în viață. Chistul crescuse și ajunsese mare cât tot pieptului copilului. Era atât de mare, încât Matteo nu putea să se așeze, să se rostogolească, să încapă într-un scaun de mașină și să îmbrace o haină normală. Din chist curgea lichid. Chistul îl împiedica să-și miște capul și gâtul și îi ținea brațul stâng ridicat mereu la un unghi de 90 de grade. Pe lângă toate acestea, era susceptibil la infecții cu stafilococ.
„La un moment dat mi-a fost teamă să-l iubesc pe Matteo”, a spus Christina „Mi-a fost teamă pentru că nu ştiam ce avea să se întâmple când vom ieși din spital sau dacă vom pleca din spital împreună.”
Prima echipă de medici nu a crezut că există opțiuni chirurgicale care să funcționeze în cazul lui Matteo, așa că mama a luat problema în propriile mâini. A găsit experți în chirurgie craniofacială, hematologie, radiologie și anomalii vasculare și și-a creat propria echipă, formată din specialiști din cinci spitale diferite. Iar anul trecut, Matteo a avut o intervenție chirurgicală la Centrul medical al copiilor Cohen din New Hyde Park, New York. Operația a durat șapte ore și a fost un succes.
„Am reușit să rezecționăm tumora”, a spus dr. Milton Waner, de la Lenox Hill Hospital. „Viitorul este foarte luminos şi înfloritor.” Matteo are acum funcțiile corporale și mobilitatea complete, iar riscul de infecție a fost redus foarte mult. Acum trece cu bine prin toate etapele de creştere.
Franco DiMartino, tatăl copilului spune că la început a fost distrus, căci era primul și singurul copil, dar de la acel moment în care s-a speriat acum a ajuns să se bucure că Matteo îi ține toată noapte treji și nu ar schimba tot ce s-a întâmplat pentru nimic în lume.
Sursă: LiveAction